20 luni
Cifra rotunda, 20 luni inseamna ca bebe a implinit deja 1 anisor si 8 luni. Mai sunt inca vreo 4 luni pana pe 15 decembrie. Nu-i vom mai taia motzicul, iar nasicii vor avea propriul motzat pana atunci! Abia asteptam!
Minunea de 20 luni e un bebe (inca e bebe, parerea mea!) cu foarte multa energie, foarte rasfatat si foarte dragalas!
E in plin proces de completare a danturii (apare cea de-a treia maseluta, desi nu are nici un canin), in plina campanie de explorare a lumii inconjuratoare si mi se pare ca incepe s-o si inteleaga altfel: complex!
Avem o serie de noutati fata de luna trecuta:
– daca luna trecuta manca foarte afectat infigand scobitoarea in diverse bucatele, de data asta a invatat sa foloseasca lingurita la fel de bine; mananca rondele de banana cu lingurita, in rest orice alta mancare o serveste tot cu manuta;
– nu mai accepta sa-l hranesc eu cu lingurita, ci imi impinge mana, cerand totusi sa se autoserveasca; se mozoleste si murdareste mai putin fata de lunile trecute, insa tot trebuie sa fac ordine dupa el de fiecare data cand mananca;
– a inceput sa coopereze la jocuri: daca pana acum ocupatia preferata era sa strice/ darame ceea ce-i construiam din piese tip Lego, de putina vreme aseaza cuburile la locurile indicate, scotand un “a!” docent;
– canta si danseaza dupa imaginile de la televizor, incercand sa imite cuvinte sau chiar miscari;
– analizeaza si reproduce fidel cateva gesturi ale noastre: isi sprijina falcuta in mana, se scarpina in cap, desi nu e cazul, caci are par scurt- scurt;
– imi ofera mancarea lui atunci cand nu ii e tocmai pe plac ori cand ii cer expres lucrul asta;
– isi da jos pantalonii sau si-i pune pe el;
Stie ca telefoanele oferite nu-s bune de nimic, caci nu o poate suna pe “mamai”, chiar daca cele doua aparate au fost folosite de mami o vreme destul de indelungata (pana cand i le-a trantit odorul sau i le-a inecat).
In continuare ne cearta, asa cum facem si noi cu el. Striga “deoi” si “paaai” (asta-i patru), apoi il spune si pe “tei”, da’ mai rar. Nu vrea sa raspunda la intrebari simple: “cati ani ai?”; “ai nas?”, dar e foarte incantat sa-si arate parul, manutele si buricul. Numara cuburile, patratelele si orice alte jcuarii de pe balcon, dar o face in legea lui. Nu-mi fac multe griji cu privire la vorbit, caci si cu dintii a inceput mai tarziu. In plus, e posibil sa inceapa sa vorbeasca atunci cand va pronunta corect cuvintele. Canta si lalaie toata ziua, asa ca nu-i nici surd, nici tantalic. Pur si simplu e incapatanat si nu vrea sa repete!