2 ani!

Wednesday, 15 December 2010 | Posted in celebration! |

Copilul meu a implinit 2 ani miercuri, 15.12 la orele 21:10. S-a nascut dupa o operatie de cezariana pentru ca la 28 saptamani s-a intors cu capul inspre inima mamei lui, desi pana atunci fusese bine pozitionat. L-am vazut cand a facut miscarea: ma relaxam in cada (la Berlin :P, deh!) si am vazut un obiect rotund (era capsorul lui) cum imi ridica toata pielea abdomenului. Mi-am dat seama ca s-a sucit, dar medicul mi-a spus ca mai are timp sa se repozitioneze! Ah, nici gand! A stat bine-merci invers si orice muzicuta pusa inspre buric, atingeri si palme lipite nu l-au impresionat sa-si schimbe pozitia! Asa a ramas si pace! Ba, inca-si infasurase cordonul ombilical de doua ori in jurul gatului, pe principiul: “Eu de-aici nu plec!”.

I-am cumparat hainute cand eram insarcinata in 35 saptamani, iar o saptamana mai tarziu ne-am intors in tara cu avionul fara sa-mi interzica sau sa ma intrebe nimeni si nimic! A fost nascut la Oradea, la maternitatea de stat, desi am fi vrut sa trecem granita in Ungaria, unde auziseram de conditii de cazare si preturi mai prietenoase. Acum locuim la Brasov de cand avea 10 luni si intentionam sa mai ramanem. Ne place orasul, lui ii place sa stea langa mami si tati, iar noi trei suntem fericiti.

S-a nascut cu 3,400 kg, 54 cm, iar acum are 90 cm si presupunem ca undeva inspre 12 kg. Nu-l masor si nu-l cantaresc decat la 3-4 luni cand mergem la medicul de familie care ne spune ca “e in grafic” si ca se dezvolta frumos si armonios. E un bebe vesel, pus pe sotii si care ne bucura atat de mult, incat intentionam sa nu mai avem alti copii! Ne suntem suficienti doar noi 3, iar el ne intregeste visul de fericire.

Pana la 2 ani a fost foarte rar lasat in grija altcuiva (s-a intamplat prima data la 1 an si 5 luni sa-l lasam 24 ore cu bunicii, dar a plans si a refuzat hrana, apoi la 1 an si 10 luni s-a repetat tentativa cu ceilalti bunici: de data asta a mancat, a plans doar putin si nu s-a dezlipit de noi mai bine de o saptamana). Mami si tati sunt mereu in preajma lui; tati mai are deplasari care presupun lipsa de acasa mai mult de 24 ore, dar il cauta si-l jeleste. Este foarte atasat de noi si nu s-ar desprinde decat daca=l duc bunicii afara ori in parc.

• nu vorbeste corect inca, dar spune cateva cuvinte inteligibile; denumeste obiectele si astepta sa-i arat ca am inteles, repetand forma lor corecta. E fericit ca-l inteleg si incepe o tirada de cuvinte de-ale lui, mai mereu aceleasi;
• acum vreo 6 luni alaturase “tataie bye- bye”, semn ca incepe sa comunice pe intelesul nostru. De atunci ne spune ca “Avionul zboara” sau “avionul/ pasarea/ pisica/ tati a plecat”, striga pisica vecinilor “pisiii, lapte!” si cere apa sau suc: “da-mi apa/ suc/ ceai/ lapte!”;
• stie cateva parti componente ale corpului (cap, mana, obraz, dinti, gura, ochi, nas, gat, picior, buric, urechi), dar nu le indica la cerere decat foarte rar;
• intelege unele interdictii si cand e singur isi reaminteste ca nu are voie sa puna mana pe aragaz/ colacul toaletei/ laptopul lui tati, dar nu se conformeaza mereu;
• nu-si strange jucariile decat daca-l ajut; are unele preferinte, dar nu sunt constante: ii placeau cuburile, dar le-a abandonat in favoarea unor masinute, rosul fiind culoarea lui preferata;
• nu sta pe olita cu scopul de a-si face nevoiele; am avut cateva tentative soldate cu un “accident” ?(pipi intamplator); a inteles care-i scopul olitei, dar refuza sa stea pe ea. Ne anunta totusi cand e in plin proces (ala care se lasa cu scremete), spunand “pfuuuu, Bobo!” si “cachia!”;
• cere singur servetel sa se stearga sau sa stearga pe jos daca varsa ceva;
• spune “merci”, “noroc”si “pardon” aproape de fiecare data cand e necesar;
• mananca singur folosind mana, furculita, lingura sau scobitoarea; tacamurile de bebelus au fost abandonate in favoarea tacamurilor de adult;
• nu-i plac multe legume (preferatii lui sunt morcovii rondele din supa), dar la pranz adoarme intotdeauna band supa pasata din biberon; ii place insa carnea de pui/ vita/ peste si uneori mananca paine inmuiata in sos; bea cate un biberon de lapte dimineata si seara, la culcare, lactatele fiind preferatele lui;
• mananca singur banane (cam 3 pe saptamana), bucati de mar, struguri; bea 100 ml suc de fructe zilnic;
• ii place mult iaurtul (Bianco de la Muller e favoritul lui, pe locul doi fiind iaurturile pentru copii de la Nestle);
• ii place sa se joace in aer liber; scos in curte, nu vrea sa ramana singur, ci are nevoie de un adult cu care sa converseze sau cu care sa se joace; in ceea ce priveste joaca in casa, are momente cand sta ocupat chiar si o ora, verificandu-ne din cand in cand daca mai suntem ocupati ori ce facem- de obicei eu gatesc, iar tati lucreaza la calculator cand il lasam sa-si vada de treburile lui;
• ii place sa-si citeasca imagini cu animale, venind cu cartile la noi, ca sa-l aprobam ori sa-l corectam; are o colectie de carticele cartonate pe care le studiaza in mod frecvent;
• ii place mult sa se uite la televizor, urmarind pe Disney Channel cateva seriale cu actori- copii; dintre desenele animate, le urmareste doar pe cele cu Mikey si Tom & Jerry, toate celelalte fiindu-i indiferente;
• asculta muzica si danseaza balansandu-se pe picioruse, dand din manute si din capsor, incercand sa ne provoace hazul;
• ii place sa cante, lalaindu-si “Pup, pup, puuup”, “Cri, cri, cri” si “tac, tac, tac” in fiecare seara, ianinte sa adoarma; imi cere sa-i cant “Un elefant se legana” dand dintr-un deget, asa cum m-a vazut acompaniindu-ma;
• nu-i place sa se dea cu sania, nu-i plac aglomeratiile de oameni, nu se simte in largul lui in magazine mici; preferam sa ne facem cumparaturile dimineata, in timpul saptamanii, cand magazinele sunt mai goale, iar el se imprieteneste cu vanzatorii zambindu-le sau facandu-le cu mana;
• se incalta singur cu sosetele (le prefera pe ale lui tati, totusi) ori si le scoate, “probeaza” pantofii/ cizmele/ papucii adultilor;
• nu are inca hainute preferate (am auzit ca asta se manifesta pe la 2 ani si 3-4 luni), dar denumeste pantalonii si bluzele;
• alearga fara sa se impiedice, merge cu spatele, ridica obiecte de jos fara sa mai cada; oboseste destul de repede si cere sa fie luat in brate, fara a merge prea mult pe jos- un drum de 10- 15 minute e maximul atins;
• urca si coboara scarile nealternand picioarele decat daca este tinut de manuta;
• numara pana la 8 doar cu ajutor; are stereotipul “doi, patru, opt” pe care-l repeta de cand incercam sa-l invat sa numere din 2 in 2 (ce-o fi fost in mintea mea?);
• ii place sa toarne lichide dintr-un vas in altul, iar la baita foloseste un castonel cu care umple jucariile cu apa; ii place sa se spele, schiteaza cateva gesturi ca si cand s-ar spala pe fata, cap, maini sau burtica;

E un bebelus (pentru mine, inca e bebelus!) vesel si vioi, nu sta locului nici cand doarme. Are o perna preferata cu care merge la culcare si care nu poate lipsi din pat! Se culca tarziu seara (pentru ca si noi obisnuim lucrul acesta)- dupa 10:30 si se trezeste tarziu dimineata (intre 9:30- 10:30), ca sa-l lase pe tati sa lucreze. De la 1 an 11 luni adoarme foarte greu seara: o ora se suceste in pat, se foieste, isi schimba locul si bea un biberon de lapte, urmat (cam la jumatate de ora) de jumatate de biberon de ceai. Abia dupa ceai isi gaseste locul si se culca. Adoarme cu noi in pat si de obicei il mut in patutul lui. De vreo 2 saptamani insa refuza sa-l asez in patut, cerand sa doarma intre noi. E in perioada de eruptie a caninilor si i-am inteles durerile, resemnandu-ma ca va trece multa apa pe garla pana cand il voi reinvata sa doarma in patutul lui.

Important este ca suntem cu totii sanatosi, ca ne bucuram unii de altii si ca in fiecare zi il admiram, exclamand: “cat e de frumos!”! O minune de copil care ne-a invatat sa apreciem bucuriile simple si sa fim fericiti doar pentru ca a venit in familia noastra!