19 luni
Da, pe 15 a implinit 19 luni. Sunt 19 luni de cand ne minunam, ne descoperim unii pe altii, ne induiosam si ne miram in fiecare zi cat de bine e sa fim trei! Pentru ca cei trei membri ai familiei au personalitati diferite, iar dintre toti, personalitatea numarul 1 este el, domnul Bobo.
Am fost la bunici si a stat numai pe-afara. Intra in casa doar ca sa-l schimbam, sa-l salute pe tati care lucra la calculator ori ca sa dorma. In rest, a stat doar prin curte, unde s-a catarat, a explorat, a tras de diverse chestii, a bagat manutele in toate recipientele cu apa, a facut tumbe prin iarba; s-a urcat pe scara si de acolo a fost urcat pe casa; a cules mere din pom; a adunat mere de pe jos, le-a pus in galeata si apoi le-a scos ca sa le arunce; a fost plimbat cu roaba si a studiat intens mecanismul care face roata sa se invarta; s-a jucat la nisip- pietris si a tocit lopatica in doua zile; s-a catarat pe toate scaunele cu scopul de a bea apa din pahar (nu prea i-a iesit: mai mult de jumatate a ajuns pe tricou, dar senzatia a fost placuta, caci vremea l-a ajutat chiar sa se bronzeze ca tracoristii); a studiat pet-uri de toate marimile si formele, a cerut borcane pe care le uita apoi prin curte; a batut mingea, a spart baloane, a ramas singur cu bunicii.
Cand a ramas singur cu bunicii, a fost un model de cumintenie: ramas in curte, nici nu a observat ca lipsim; intrat in casa, i-a rearanjat bunicii colectia de Sandra Brown, apoi la 11 si-a luat sticluta de lapte, s-a catarat in pat si dupa pupicelile regulamentare, a adormit ca un ingeras.
Acum se catara pe orice prinde: deja poate sa iasa din patut punand un piciorus si ridicandu-se in manute. Tot in manute se prinde de pervazul geamului si se trage in sus. Se catara pe polita debaralei, ca sa citeasca ziarele mai vechi pe care le strangem cu gandul sa le ducem organizat la gunoi. A ajuns in al treilea sertar al dulapului facand doar doua miscari. Se prinde de marginea chiuvetei si se trage tot in manute. Mai nou, acum vreo doua zile a escaladat cada: ii pusesem niste apa intr-un lighean pe balcon, iar cand s-a racit, am aruncat ce ramasese neimproscat pe mocheta de el; suparat ca i-am golit ligheanul, a sarit in cada si ma certa agitand mopul.
Cam nici o usa de dulap nu mai sta la locul ei, iar dispozitivele de prindere a usilor de la gunoi de exemplu nu mai au nici un farmec: zgaltaie de usi si reuseste sa le deschida cumva. Usa de la frigider a scapat, caci e prinsa mult mai us decat ii ajung manutele. Insa e neinteresant frigiderul in perioada asta.
Ii place in schimb sa fie curat: dispare subit de langa noi si se aude susurul apei in baie: copilul nostru s-a dus sa se spele pe manute. Si nu doar pe manute: se spala pe gura, apoi isi trece o mana si prin freza, ca sa-si aranjeze parul. Dupa ce-i opresc apa si-l sterg, trebuie sa dea o ocheada in oglinda, unde-si tuguie gurita si spune plin de emfaza: “Boooo- booo!”. Apoi porneste inapoi spre scaunelul lui din sufragerie.
Cand serveste masa, foloseste scobitoarea pentru impungerea bucatelelor de carne, cascaval, branza sau castraveti. Le duce delicat la gurita si de putina vreme am inceput antrenamentul cu lingurita. Nu nimereste mereu gurita si-i mai cade, insa e zelos si incearca iar!
Nu am inceput inca antrenamentul la olita, gandindu-ma ca-i prea mic. In plus, scutecele sunt asa de practice!
Despre vorbit: stie cateva cuvinte si le foloseste corect. De multe ori se enerveaza explicandu-mi ceva in limba lui si plange sau devine frustrat. Intelege semnificatia lui “nu”. dar o aplica dupa bunul lui plac, asa cum face orice copil (chiar si copilul din noi).
Altfel, e un bebe vesel, tot timpul in miscare, foarte curios si destul de independent, foarte inteligent si foarte nostim.