Vara de copil
Cand eram eu copil, vara se impartea in 3: o saptamana la mare cu mama, apoi jumatate de vacanta la o bunica si cealalta jumatate la cealalta bunica. Pe 1 septembrie veneam acasa si ne pregateau parintii pentru scoala: hainute, uniforme, caiete, manuale etc.
Acum vad copii ai caror bunici au apartamente sau vile in oras, iar ei nu stiu cum arata o vaca (o fi mov??), o bibilica (asta se mananca?), nu au vazut un tzap sau o capra de-adevaratelea. Lumea lor se limiteaza la desenele din manualele alternative, la teve si la cateva imagini scoase de mami si tati la imprimanta de la serviciu. Desigur, e vorba despre copiii pana in 14-15 ani.
Intorcandu-ma azi din piata am vazut cativa copii cam de clasa a VI-a maximum care se catarau intr-un cires din fata blocului. Unul zicea ca-s visine, vreo doi ziceau ca-s cirese, iar inca doi incercau sa se urce unul pe altul ca sa agate o creanga. Oamenii treceau pe langa ei si ii blagosloveau cu obisnuitele replici de oameni obositi: “Lasati-le sa creasca, mah!”, sau “Ce, mah, n-are ma-ta 5 lei sa-ti ia un kil de cirese din piata?”.
E drept ca parintii nu au concediu 3 luni cat dureaza vacanta copiilor, dar exista bunici, matusi si unchi, eventual nashi sau in cel mai rau caz mi-as trimite odrasla in tabara, sau mi-as lua un concediu medical de 2-3 zile in care sa intre si un week-end si l-as debarca intr-un creier de munte, sa nu miroasa toata ziua numai betoanele incinse si fumul de tigara al prietenilor lui!
As vrea sa existe si la noi posibilitatea schimburilor de experienta cu copii din alte tari, schimburi in care o luna sa-l trimit intr-o tara civilizata, ca sa-si bage mintile in cap si sa puna mana sa invete, sub amenintarea ca “daca ai sa mai chiulesti de la ora de germana si engleza, ai sa stai toata viata ta in tara asta de kko, in loc sa vezi si tu lumea!”.
Mai sunt unii copii de varsta mica (pana in 10 ani) care in vacanta de vara sunt inscrisi la cursurile de vara ale vreunei scoli sau gradinite. E si asta o alternativa: au un program, invata o limba straina, fac multe excursii si isi consuma energia in alt fel decat batand o minge sparta intre blocuri, unde vecina de la 3 o sa arunce cu pungile de apa, doar- doar pleaca bietii copii!
Intr-o alta seara am mai descoperit ceva: pe la 10 seara vreo 4 fetite de pana in clasa a IV-a stateau pe scarile unui bloc si jucau “Fazan”- jocul ala creativ in care tre’ sa spui un cuvant cu ultimele 2 litere ale cuvantului anterior. Buuuun! Derulare:
….laba -banca- cacat!
2 fetite: -Hiiiii! Fata, ce nesimtita esti!
ea: -Da’ de ce, fata? Nu e un cuvant?
o fetita: -Da, fata, da’ nu avem voie sa spunem prostii!
cealalta fetita: -E un cuvant urat, ca “fa”, “proasta” si “muie”.
prima fetita: – E urat daca ma aude mama, da’ noi suntem afara si ea se uita la “Regina”, asa ca putem sa vorbim prostii!
Restul discutiei nu o stiu, pentru ca am depasit zona in graba, sperand ca bebelusul meu nu o sa creasca asa de repede si ca inocenta lui nu o sa se sfarame inainte de a implini 10 ani.
Daca as avea un spatiu si cativa bani necesari, asta ar fi idee geniala de afacere: Scoala de Vara: primesti 10-25 de copii care oricum nu au unde-si petrece vacanta si cu un program de cateva ore pe zi, ii inveti limbi straine, jocuri pe calculator, pui in scena mini-piese de teatru, ii inveti sa-si faca temele singuri, le dai drumul la teve o ora-doua, un cantecel si o poezie pe saptamana, eventual karate, inot sau desenat cu creta pe asfalt si impusti o groaza de bani! Cu ocazia asta as contribui nitel si la cizelarea viitoarelor generatii si as castiga si ceva banuti albi pentru zile negre.