Craciunul in 3
De anul trecut de pe 15 decembrie suntem 3 gogosele pufoase si adormite! Acum un an pe vremea asta, bebe era cam miorlait si nu se misca prea mult, pentru ca avea numai 10 zile. Anul asta are 375 de zile, se misca de colo- colo prin casa, trage si pretinde sa-i dam ce vrea, iar de curand a inceput sa vrea sa manance lucruri care nu-s neaparat de pitici. De exemplu, zilele trecute am desfacut o portocala si dupa ce a strans-o bine in pumn, a inceput sa linga manuta si sa bage in gurita bucatele mici- mici. Au urmat grisinele, apoi niste cozonac. Ii place mult sa faramiteze mancarea si s-o intinda pe parchet, apoi s-o guste. Stiu ca nu e chiar igienic, dar asa cred ca descopera lumea noastra. (Spal in fiecare seara parchetul, buni! Parol d’honneur!)
N-am avut sarmale (nu sunt fan, ci dimpotriva), nici piftii sau sorici, dar am fost toti 3 destul de veseli si nu ne trebuie crenguta de vasc pentru a ne pupici toata ziua!
Ne-am uitat la filme pentru copii cu tematica specifica sarbatorilor, am dormit, ne-am intins cand pe un pat, cand pe celalalt, iar la final, Bobo a adormit pe pernuta “nani- nani” la mine in brate. Are un tricou pe care scrie o intrebare retorica adresata Mosului, dar nu ne facem mustrari de constiinta: e prea mic si nu stie inca de cadouri!
Ne facem in schimb bagajelele pentru Viena! Am umplut gentuta cu medicamente, chair daca stam putin! Cred ca pe masura ce creste bebelusul, cresc in volum si bagajele! Deja tre’ sa luam cam o jumatate de casa dupa noi!