AMR 1!!!!!!!
O singura zi: duminica!!!!!
“Da’ de ce saptamana asta? Nu puteai sa mai astepti o saptamana? Nu ar fi fost mai bine daca mai statea o saptamana? Sigur nu e mai bine daca mai trece o saptamana? Da’ spune-i doctorei sa mai stati o saptamana, ca o sa-i fie mai bine copilului!”
Pana acum abia astepta sa aiba nepoti si acum vrea sa-l mai tin! Cine naiba sa-i mai inteleaga pe bunicii astia??
Altu’: “Da’ o sa stii ce sa-i faci? Adica o sa stii tu sa-i faci baie? Ca el il tine, da’ tu trebuie sa-l speli! O sa stii sa faci asta? O sa stii sa-i schimbi scutecele, sa-i dai sa manance? Ai pe cineva acolo care sa te ajute? Nu e vreo femeie mai in varsta, cineva cu experienta care sa te invete ce sa faci?”
“Pai…. nici nu l-am scos, nici nu l-am adus acasa…”
Pe de alta parte, suntem ingrijorati si speriati un pic de viitor, as prefera sa aman momentul cat mai mult, insa as vrea si sa scap intr-un final de o parte din astea 20 de kg in plus. “Burtica” a devenit un pic incomoda de prin luna a 8-a, insa acum si pozitia pe scaun sau in pat trebuie s-o schimb mai des sau sa ma ridic. E bine ca “numai maine nu-i poimaine!”, pentru ca daca doctorul s-a minunat de marimea burticii, inseamna ca nici bebelul nu e prea mic si probabil ca voi simti o usurare cand ma va opera.
Acum se rasfata si imi impinge diafragma cu capul, de luni cred ca fi dulce si dragut, frumos ca tac-su’ cand doarme si destept tot ca el si cuminte ca mine.