Bebelusul- lipitoare

Thursday, 15 October 2009 | Posted in personal |

Da, stiu ca am un bebe rasfatat! Dar e cel mai dulce, mai dragalas si mai frumos bebe din lume! Merita sa fie iubit si rasfatat, asa ca s-a prins ca-l iubim. De-aia nici nu ne mai slabeste cu statul in brate, cu pupicitul si corcolitul.

De ceva vreme il las sa se joace pe covor: isi ia cutia cu jucarii, le face inventarul, le cearta, le invarte, le arunca de colo- colo, apoi simte ca ceva e in neregula: a stat cam mult timp nepupicit! Si uite-asa vine la mine in bucatarie, mi se agata de pantaloni, se uita in ochii mei si zambeste. Daca nu cedez acestei subtile incercari de a mi se baga pe sub piele, ma trage de pantaloni, se bataie pe picioruse si scoate niste sunete, ceva urmat neaparat de “mama!”. Tre’ sa-l iau in brate, sa-l pup si sa-i arat ce fierb in oala!

La tac-su se duce, se agata de scaun si sta lipit acolo, trage de lucruri, pune manuta pe birou, scoate sunete si-si insinueaza prezenta. Apoi se ridica pe varfuri, ii zambeste si-i zice “tata!”. Nu se lasa pana nu primeste la ros castile sau pana nu-l ia tac-su in brate.

Alteori, desi a fost pupicit, simte nevoia de a se rasfata iar. Vine langa noi (de obicei cand ne pupam noi, astia mai marii), ne atinge fetele si se baga intre, ca sa fie sigur ca nu-l trecem cu vederea!

Mai sunt momente cand stiindu-l ca se joaca, ne trezim cu el lipindu-se de noi, ridicandu-se in picioruse si instalandu-se confortabil in brate, atat de aproape, incat iti dai seama ca are nevoie de atentie, de rasfat si pupicei. Dupa ce primeste, pleaca sau ne rasplateste cu cate o ventuza umeda si lipicioasa pe post de pupic, in sensul ca sentimentele sunt reciproce.

Cum sa nu-l iubesti??