#2-2 Dragă, am ceva să-ți spun!
Suntem educați să gândim în șabloane. (pauză. Zâmbet)
În ultimele 2 săptămâni, privind multe filme de “Audiență generală” de pe o oarecare platformă, am constatat că 3 din 5 folosesc niște stereotipuri. De pildă, personajul care rostește replica “Dragă, am ceva șă-ți spun!”, de cele mai multe ori îngenunchează și o cere în căsătorie. Pe fundal apar artificii, în plan secund se aud viori…
Al doilea stereotip e de tipul: “Am ceva să-ți spun! Stai jos?” și știi că urmează o veste rea!
Dragilor, am ceva să vă spun și mă bucur că stați cu toții pe scaun!
Suntem educați să gândim în șabloane, așa că în urmă cu vreun an, atunci cand am auzit că subiectul concursului de improvizate este: “Dragă, am ceva să-ți spun!”, mi-am luat cele 20 de secunde de gândire și am început inevitabil cu introducerea unui discurs învățat și prezentat anterior, dar cum timpul este pe sfert, am rostit rapid tema și am comprimat intriga tocmai pentru a încheia apoteotic în punctul culminant, care avea și o cheie ușor amuzantă.
Ca de fiecare dată, când m-am așezat pe scaun în public am avut o idee mai bună, însă momentul trecuse și ratasem la mustață primul loc. De ce? Datorită stilului de comunicare, în mare parte.
Reiau pentru a IV-a oară acest proiect, rescriu pentru a IV-a oară acest discurs, fără să le fi recitit pe cele de dinainte, doar pentru a observa dacă s-a schimbat ceva în cei 6 ani de când sunt în TM. Am avut de ales între 4 șabloane/ stiluri de comunicare: DIRECT, ÎNCURAJATOR, INIȚIATIV, ANALITIC. În opinia mea, sunt mai degrabă persoana care sprijină dezvoltarea celorlalți, sunt mai degrabă în spatele tău decât în față, alături de tine cu un sfat, o idee.
Trecând prin emoțiile concursului de discursuri improvizate știu ce să-ți spun să faci, ca să nu greșești, însă nu garantez că dacă m-aș afla în aceeași situație, nu aș păși pe aceleași cărări bătătorite, chiar cu prețul unui eșec, gândind: Daaar, dacă am noroc de data asta?
O persoană cu un stil de comunicare “încurajator” pare a fi o persoană calmă, sinceră, amabilă. Acestor persoane nu le plac schimbările dese, fiindcă trebuie să ia decizii rapide. Ele par nehotărâte, însă adesea sunt atente, amabile, calculate. Sunt foarte buni ascultători, cooperanți și loiali. Le plac mediile netensionate, pun preț mai degrabă pe relații. Nu le plac deloc conflictele, dar le pot media dacă e necesar.
Mă regăsesc 100% în aceste explicații, deși citind lucruri despre celelalte stiluri de comunicare m-am regăsit parțial și în stilul analitic, dar muuuult mai puțin cele legate de luarea inițiativei sau stilul direct.
E ca la horoscop: sunt niște enunțuri general valabile, în care foarte mulți oameni se regăsesc, deși știu că nu li se adresează în mod special lor. Ca niște șabloane, ai zice, nu?
Care a fost impactul acestui stil de comunicare în grupul nostru? Cel mai recent impact este “câștigarea” rolului de VPE în locul funcției de secretar. Îmi place să fac echipă, să te motivez și să te ajut să privești în spate, iar peste 6 luni de la înscrierea în club să constați că ai progresat pentru că și tu ți-ai dorit! Consider că acesta este lucrul care demonstrează în primul rând stilul meu de comunicare.
Stilul meu de comunicare nu se vede în discursurile pe care le țin. Se vede în discursurile pe care îi ajut pe alții să le țină.
Nu se vede în aplauzele pe care le primesc.Se vede în curajul pe care ceilalți îl capătă.
Așa că, dacă peste un an clubul nostru va fi mai bun, nu vreau ca meritul să fie al unei persoane.
Vreau să fie al unei echipe, iar dacă voi contribui la asta, atunci voi putea spune că am avut, într-adevăr, ceva important să vă spun.