#1-2 Despre curele de slăbire și credința în unicorni
La 40 de km de Ploiești se află o comună ascunsă printre dealurile molcome, însorite și pustii. Când eram copilă i-am citit legenda: era vorba despre 3 frați rămași fără părinți datorită marelui război care a făcut prăpăd pe-acolo. Chiojdul Mic, Chiojdul Mare și Chiojdeanca s-au pripășit pe dealuri, au întemeiat așezări, iar fata a devenit una dintre cele mai bune bucătărese de la hanul la care începuse întâi să deretice odăile. Talentele gastronomice i-au adus șansa de a se căsători cu unul dintre conașii plecați la vânătoare, dar cucerit de aburii cuhniei din drum.
Despre “Crainimăt” îmi spusese bunica din partea mamei că era un fiu de crai care se rătăcise prin codrii din jurul Bistriței, în drum spre Țara Dornelor. La o margine de drum a fost atras de miresmele plăcintei pe care o codană le cocea într-o zi de sărbătoare și nu s-a mai dat dus!
Două sate în două direcții diferite, toate aflate însă sub semnul umplerii burților flămânde. Poveștile norocoase ale fetelor erau un fel de motivație pentru ca puștoaicele să lase leagănele în favoarea ajutorului dat în gospodărie. Ca să scurtez povestea, vă voi spune că multe prietene din copilărie au crezut că-i vor îmbia pe trecătorii generoși dacă pe lângă ușa casei miroase a mâncare bună!
E drept însă că știrul, urzicile, loboda din jurul Ploieștilor nu puteau concura cu smântâna de bivol și carnea la garniță de pe lângă Bistrița necolectivizată. Așadar, multe rețete delicioase am savurat în Ardeal și mult susai am cules pentru iepurii răgățeni!
Una dintre prietenele mele cele mai bune, să-i zicem… Ana era cam rotofeie pe când avea 18- 19 ani. Se apropia de vârsta măritișului, schimbarea de prefix trebuind neapărat s-o găsească măritată, așa că am decis să suferim amândouă: 2 săptămâni nu mâncăm nimic!
Vară, apă din belșug, frunze de lăptuci cu sare, o felie de pâine cu miere și multă apă! Cam acesta era meniul nostru. Bunicii mele îi spuneam că mănânc la Ana, ea îi spunea mamei că mănâncă la noi și tot plănuiam să facem cu schimbul. Două zile ne-a rezistat șiretlicul, fiindcă încropiserăm și o poveste conform căreia eliberăm podul Anei de troacele strânse de-a lungul anilor.
Mergeam pe deal cu bocceluța plină de lăptuci, sare, pâine și apă. Cântam, săpam după melci și ne întindeam la soare, neștiind că din curtea bunicii se vedea foarte bine ce făceam.
Ne cântăream zi de zi și eram dezamăgite că acul cântarului nu se mișca nici măcar un milimetru. Într-una din zile, venind mama Anei acasă mai devreme, ne-a găsit descumpănite. I-a spus fiică-sii că două porții de felul II nu au cum s-o ajute să slăbească, chiar dacă după aceea mănâncă o salată! Ideal ar fi fost ca salata să înlocuiască felul2!
A ieșit la iveală că Ana trișa! Dar nici eu nu iertasem orezul cu lapte al bunicii, colărezii pe frunză de nuc, coliva rămasă neîmpărțită, cozonacii sau prăjiturile făcute pentru a testa rețeta înainte de pomenirea morților familiei!
Anii au trecut și Ana nu s-a măritat, respingând orice candidat, pe motiv că încă nu intră în rochia de mireasă pe care și-o dorește! Prafurile băute într-un pahar cu apă în loc de mic- dejun, suplimentele care înlocuiau o masă și salata de seară au făcut-o sclava zecilor de șarlatani. Dietele consecutive, curele de slăbire obsesive au lăsat-o la un moment dat fără mare parte din păr, apoi, cu anii, fără dinți. Am plâns una pe umărul celeilalte când ne-am revăzut la înmormântarea bunicii mele. Era “în croazieră”, într-o nouă cură de slăbire, deși analizele îi arătau groaznic. Acum bea apă coloidală, cu infuzie de sulfină și macerat de crușin, o fiolă ce costa 50 de lei, dar care topea grăsimile, fortificându-i corpul, dându-i senzația de sațietate după două guri de lichid.
Ana e acum un nume culcat în iarbă, acoperit de flori.
Craii nu mai trec pe drum, inspirând aburii bucătăriei, iar Ana nu mai iese în pragul casei, sperând că unul dintre ei se va opri.
Anii au trecut, magia s-a stins!
Care-i morala acestei povești?
Suntem cu toții o comunitate care trăim pe o stâncă ce navighează în spațiu, parcă orbecăind în ceață după… unicorni magici!