#78 cu discurs de nivel1
Am luat-o de la capăt cu o altă cale și cu discursuri “de grădiniță”. Fac asta pentru că la nivelul5 e extrem de complicat proiectul, iar din iulie abia “împușcăm” puncte pe educație de nivel mare. Până atunci îmi fac cercetarea, mai experiementez PR-ul, mă mai dau peste cap cu mentoratul și-mi termin treburile de la școală.
Studiez acum “Colaborarea în echipă”, așa că primul discurs a fost de 4-5 min, direct în sală, cu emoții și cu o mică “fițuică” pe care-mi scrisesem exact punctele pe care trebuia să le ating în câte un minut. Structura, adică. Scheletul.
Pe 2.02.2022 a fost așa:
“Salutate și bun găsit!
Mă numesc Lore. Am xx ani, sunt mamă de preadolescent, învățătoare, soție, prietenă, soră, confidentă. Azi încep a doua cale de dezvoltare a vorbirii în public, fără s-o fi terminat pe cea începută anterior. Nu o abandonez, ci o las “în așteptare”. Promit că o voi continua când inspirația mă va vizita!
Am să vă spun câteva lucruri despre mine în minutele care urmează:
– de ce am ales această nouă cale;
– care sunt 2 lucruri care mă pasionează;
– ce cred eu despre viață.
Am decis să încep această cale de “Team collaboration”- “Colaborarea în echipă” fiindcă știu că unul dintre punctele mele slabe este acela de a lucra în echipă, de a construi echipe, de a le motiva să facă ceva împreună. Îmi pierd motivația și deseori lucrez singură, mai mult îndeplinind sarcini trasate decât jucând rolul liderului.
Pandemia însă m-a pus în diverse situații și am aflat că e mai bine să delegi călcatul rufelor către o firmă care se ocupă cu așa ceva. Pentru întinsul hainelor mi-am “școlit” soțul, ba chiar și curățenia în casă o face fiul. Eu mă ocup de toate celelalte sarcini. În felul acesta acționăm ca o echipă în care fiecare știe ce are de făcut.
Delegatul sarcinilor îmi dă timp să mă ocup de ceea ce-mi place. Pasiunile mele sunt cititul și încercatul de alte pasiuni tip hobby.
Îmi place mult să citesc. Îmi setez în fiecare an un țel pe goodreads, o aplicație pe care dai “steluțe” cărților citite și poți scrie sau citi recenzii. Mereu am depășit cele 100 propuse și mereu am căutat să citesc ceva care să-mi aducă plus- valoare sau să mă relaxeze. Cititul îmi dezvoltă vocabularul, mă răpește din realitate și mă duce în poveste mai rapid decât conștientizez.
Am răbdare să citesc o carte de o mie de pagini, dar nu am răbdare să mă uit la un serial. Îmi place să scotocesc în mintea personajului așa cum l-a creat scriitorul, nu cum îl vede regizorul. Îmi plac Emile Zola, Frank Herberth, Andrej Sapkowski, Antoine de Saint- Exupery și Stephen King. Citesc orice are peste 3* în accepțiunea multor cititori și dau o șansă oricărui gen literar.
Am cochetat într-o vreme cu caligrafia, dar fiind o artă care cere precizie, migală și exercițiu intens, am pus-o în așteptare până când îmi voi elibera timpul.
Cochetez acum cu vorbitul în public și mă confrunt cu rolul de VPPR. Unii spun că-l fac bine, eu știu că e loc de mult mai bine. Mă bucur că nu e o știință exactă, ci un proiect de tip “încercare- eroare” care-mi permite să experimentez orice-mi trece prin cap.
Nu mă îmbrac după ultima modă, nu-mi pasă ce crezi despre asta. Încerc să-mi fac partea mea de “bine” în societate. Educ deja câteva generații de copii și mulți și-au găsit un drum frumos. Nu este meritul meu, însă consider că mi-am adus un picuț aportul.
Ce-i cu mine, deci?
Mă aflu în diverse faze. Sunt aici în calitate de vorbitor in public și încerc să vă explic faptul că dacă ai un set corect de valori, dacă ai idei în care crezi, e bine să analizezi care va fi drumul tău fără să te îmbeți cu apă rece. Dacă vezi mutările cu 5-6 pași în față și-ți place ceea ce ar ieși, e bine să încerci să-ți depășești starea în care ești. E obligația ta morală față de tine însuți să nu accepți să te complaci în ceva ce nu te regăsești pentru că mesajul pe care i-l dai copilului tău e că ești un om slab, care acceptă ce s-o nimeri.
V-am argumentat de ce am început o nouă cale, v-am spus câte ceva despre munca în echipa mea de acasă, v-am spus și câte ceva despre mine. În încheiere, vă las să vă gândiți la un alt citat care a făcut un declick în capul meu de curând și care cred că va avea un ecou și în voi: “Cei mai mulți oameni nu iși conduc viața, ci și-o acceptă. Dacă nu-mi creez viața, voi înfrunta-o așa cum vine și va trebui să o accept.” J Maxwell