#29 neîntrerupt
… cu discurs împreună cu Clubul TM Cluj- emoții, panică, multe altele pe cap (teste, corecturi, încheiere de medii, rapoarte, educație remedială, plan de intervenție personalizat, fișe de justificări, lucrare de grad, cercetare, curs online, teme de-a V-a, emoții, depresia Alisei, frig, somn dezorganizat,frustrări și nervi, vaccin antigripal, pastile). + emoții. + LumiV. Cred că l-am trecut. Cred. Sper. Cred. Am impresia.
Discursul mai jos:
Comunicare protejată
(Aici spun ceva super deștept, dar cu microfonul închis, dau din mâini convingător și par super deșteaptă!)
Salutare și bine v-am găsit!
Vă voi spune astăzi câteva vorbe despre comunicarea protejată, așa că înainte am spus ceva super smart, dar m-am protejat și am închis microfonul! Mi-aș fi pus și ochelari, să par și mai deșteaptă, dar e seară și aș fi fost ciudată cu ochelarii de soare în casă. Sunt comunicativă, amuzantă și mă protejez, nuuuu? (Știiiiu, nu-mi ies bine glumele spuse la presiune!)
Dragii mei, în minutele care urmează am să încerc să ating două subiecte: comunicarea și despre cum e să fii protejat în toastmasters. Priviți cu atenție cum ating primul subiect: ping! (Ating cu degetul primul cartonaș pe care e scris mare: comunicarea)
Comunicăm cu toții încă din uter, lovindu-ne mamele cu mânuțele sau cu piciorușele, făcându-ne simțită prezența. Urmează câteva luni de comunicare prin zâmbete, urlete sau sunete, totul culminând cu “ma-ma” sau “ta-ta” rostite neclar, dar care dau naștere unor “comunicări” aprige între rude.
O dată cu vorbirea începe să se dezvolte și gândirea, am învățat eu acum mulți ani din mai multe manuale și nu am nici un argument să-i contrazic, așa că trecem împreună mai departe!
Iată cum ating al doilea subiect: cum să fii protejat în toastmasters: ping! (ating al doilea cartonas)
Pe 1 iulie 2020 m-am înscris în TTM, sperând că vor fi mai multe exerciții de “tăcut în public” decât de “vorbit în public”. Am intrat la o PRIMĂ ședință online unde participanții verificau dacă functionează camerele, microfoanele, dacă e bună lumina… Fiind foarte tineri, cei trei comunicatori păreau a fi de pe băncile liceului, asa că am stat puțin pe gânduri dacă să închid și să fug sau să continui și să mă fac de râs, mai ales că se adunau multicei participanți! A biruit curiozitatea și deși totul era ca o avalanșă de sunete în laptopul și urechile mele, am rămas pe loc. Ba mai mult, peste câteva zile m-am înscris în club și de aici a început o aventură a comunicării!
Comunicarea chiar ne-a adus împreună pentru că după discuțiile preliminare cu cei din board, am primit un mentor. Laura m-a luat sub aripa ei protectoare și o vreme m-a avut des în urechi, căci o sunam pentru orice nesiguranță. Nu am contenit niciodată să mă minunez de disponibilitatea colegei mele și îi mulțumesc mereu în gând înaintea fiecărui discurs.
Concret, comunicam împreună despre planurile mele, despre teama mea de exersarea variațiunilor vocale, despre ritm și ruperi de ritm în vorbire, accentuarea ideilor principale din cadrul unui discurs sau despre cuvintele- cheie subliniate prin pauze, gestică și mimică. Nu vă ascund că încă nu le stăpânesc și încă mă îngrozește ideea de a susține un discurs ce va fi analizat de ochi critici, însă știu că doar confruntându-mi spaimele, le voi depăși. Cu mult, mult ajutor și cu multă comunicare, desigur.
Ca protejat toastmasters, am primit o echipă de profesioniști: un presedinte vorbăreț care “îmi lua temperatura” săptămânal și mă încuraja să fac mici pași înainte; am mai primit și un vicepreședinte pe educație, care cu răbdare și cu tact mi-a descâlcit “meandrele concretului” și m-a adus pe link-ul bun în ceea ce privește urmărirea căii de dezvoltare. Am dat câteva rateuri cu discursuri depășite ca timp, dar după atâta recluziune socială, ședințele online deveneau ca o eliberare a bestiei comnunicatoare din mine!
Am desfășurat și câteva ședințe offline în curtea unei pensiuni. Mentorul meu mi-a făcut întâi exorcizarea temerilor de a întâlni în carne și oase oamenii care figurau doar ca poze animate în ecranul laptopului. M-a prevenit că vom comunica și afectiv, adică ne vom îmbrățișa și….. drept să vă spun, a fost chiar bine!
Privind în urmă, constat că am parcurs un drum incredibil de lin pentru că am avut alături un mentor atent, înarmat până în dinți cu răbdare, tact și diplomație. Adică exact ce-mi lipsea!
Concluzionând: cred cu tărie că o bună comunicare între mentor și protejat apropie oamenii. Vreau să închei această pledoarie a comunicării protejate cu un citat care mi-a plăcut mult și care spune pe scurt mult mai bine decât am făcut-o eu până acum:
“Comunicarea duce la comunitate și anume la: înțelegere, intimitate și valori comune”- Rollo May
Muțumesc!