XX de discurs
În a XX-a săptămână de oratorie am avut o mică străfulgerare: încep să devin utilizator experimentat de vorbit în public!
Sunt aproape 4 luni de când mă autoanalizez ori îi observ pe alții și de când mă informez despre emoții, prezentarea ideilor sau gestionarea momentelor dificile din timpul unei scurte prezentări.
Am împlinit 4 luni de când în fiecare miercuri seara întâlnesc un grup minunat care mă încurajează, mă înțelege, mă consiliază și mă îndrumă să-mi depășesc blocajele din capul meu. Îmi pare atât de bine că mă tot împing să-mi depășesc micii critici imaginari ai minții mele, încât de 20 de săptămâni îmi suspend orice altă activitate și miercuri seara după 18:00 ignor orice altceva.
Recunosc în colegii cei noi temerile pe care le aveam și eu la început: dacă spun vreo prostie? Dacă mă bâlbâi prea rău? Dacă nu enunț cum trebuie ideea pe care o am în minte? Dacă uit ce voiam să spun?
Mă relaxez apoi și-mi dau seama că nu e nimeni în mintea mea, deci nu știe nimeni dacă e vreo diferență între ceea ce am spus și ceea ce voiam să spun. Zâmbești și încerci să fii cât mai coerent în exprimare. Voi învăța pe parcurs mai mult, pentru că am de la cine!