13 e și cu ghinion uneori, dar și cu noroc!
Săptămâna a XIII-a de Toastmasters a fost… intensă! De data aceasta am avut de moderat o întâlnire hibridă (participanți și în sală, dar și în online), într-o locație cunoscută- la o pensiune brasoveană.
A fost o întâlnire cu ghinion pentru că deși suntem în a III-a săptămână de școală, lucrurile nu au intrat pe un făgaș normal. Azi am predat “sincron” din clasă și acest lucru a fost o sursă de nervi, frustrare, draci, chinuială inutilă. Cei de acasă/ la afterschool nu văd bine tabla, nu aud bine, iar sistemul nu e eficient. Nu mai pot scrie eu pe chat, nu pot face share screen și ei nu pot lucra în același timp cu colegii lor. Colegii din clasă s-au amuzat pe seama celor din online care nu auzeau, nu vedeau bine, comentau interminabil pe chat despre problemele întâmpinate și în general a fost o complicație inutilă!
Asta a fost la serviciu. Starea de oboseală, agasare și draci m-a făcut să-mi pierd pe alocuri concentrarea, deși subiectul era super interesant: ședința de miercuri a fost despre femeia genială și despre valorizarea ei. Un subiect puțin cam bombastic, după părerea mea. Dar a suscitat mult interes și s-a lăsat cu câțiva oameni care au onorat invitația. Sper să iasă ceva bine din asta, căci s-a investit inclusiv financiar în reclamă plătită pe retelele de socializare. Vizibilitatea a fost mult, mult mai mare, expunerea evenimentului a apărut multor persoane și sunt sigură că ar fi avut audiență mai mare dacă oamenii nu erau tracasați de școală, alegeri, serviciu și muuuulte probleme apărute cu ocazia ploilor, a temelor, a începutului mai serios al serviciului.
În ceea ce mă privește, mă observ progresând ușor și oarecum egal. Îmi simt emoțiile mai stăpânite, bâlbâiala m-a mai lăsat, nu-mi mai pierd așa des gândurile și în general mă pot concentra pe o linie a poveștii. Trebuie să mă ocup mai serios de povestirea propriu- zisă, poate și de o structură a ideilor mai clară. Mi-ar plăcea să-mi orientez planurile către o singură direcție și să mă străduiesc să mă îndrept într-acolo, fiind atentă și la ce mi se întâmplă pe alte planuri. Vreau să depășesc prea multe probleme deodată, am deocamdată prea multe lucruri care logistic mă depășesc, însă cred că la un moment dat va trebui să mă împac eu cu ideea că nu se pot rezolva decât luate pe rând.
A XIII-a săptămână e și cu noroc pentru că încă îmi place ceea ce fac, nu mi-am pierdut interesul, încă sunt “în poveste”, încă îmi doresc să nu renunț la ce mi-am propus și încă privesc admirativ ideea de Toastmasters. Îmi place să fiu o părticică a unor întâmplări mărețe, să mă îndrept spre un ideal dezirabil (vorbitorul în public este un deziderat pentru mine) și îmi place că miercurea mă concentrez pe această rutină.