Săptămâna de 10!

Sunt în a X-a săptămână de Toastmasters și deja observ că am mai multă încredere în mine. Faptul acesta vine atât din afară (colegele de la școală m-au felicitat pentru curaj, mi-au adresat cuvinte uimitoare și în general au făcut observații legate de îmbunătățirea tonusului meu), dar și din interior: simt că am învățat multe lucruri noi pe care le aplic și pe care le resimt ca făcând parte din mine. Acum observ peste tot “ă-urile”, prelungirile cuvintelor, ideile neclare, îmi dau cu părerea în gândul meu dacă speech-ul directoarei este unul clar sau greșit formulat. 😀

Am convins deja câțiva oameni că e în beneficiul lor să încerce să se înscrie în club sau să vină măcar să observe ședințele. Sunt curioasă câți se vor ține de cuvânt și vor trece la acțiune!

Miercuri seara am debutat ca evaluator de discurs și mi-am prezentat puțin vorbitorul. Fiindcă a fost spontană această pregătire, am avut câteva bâlbâieli și o ușoară nesiguranță, însă cred că trebuie să mai exersez.

M-am înscris însă în concursul de discursuri de peste 2 săptămâni și îmi imaginez cu greu dacă discursul meu va fi amuzant de 5-7 minute sau dacă va fi unul improvizat de 1-2 minute. Uneori sunt “nevorbită” și deraiez pe coclauri, nespunând mare lucru. Așa mi se întâmpla acum multe săptămâni, când nu sesizasem acest lucru și aveam un speech incoerent. Lucrez conștient la partea de modulare a vocii, la ideea de perfecționare a unei idei și de îmbrăcare în cuvine frumoase. Acum conștientizez și că deși am citit muuuuuuuuuuult, vocabularul meu activ e cam sărăcăcios și ar fi înspre binele meu să mi-l mai cosmetizez.

Am însă provocări cu duiumul și sunt foarte mulțumită de mine că le accept și le fac față: am urmat un curs de 3 zile pe tema “trainer de traineri” și deși formatorul a fost unul dur și nediplomat, cred că am dat un 80% din ceea ce puteam. Programul a fost infernal: de la 10:00 la 20:00, uneori chiar și peste. Am descoperit însă un loc plăcut unde putem ține întâlnirile cu distanțarea în vigoare și unde nu incomodăm. Pare a fi în beneficiul tuturor părților, asa că următoarea întâlnire va avea loc tot fizic. Ceea ce-mi provoacă puțină neliniște, însă în vreo 7 zile am de gând să scap de ea.

Am acceptat să fiu cronometror, așa că voi simți mai mult scurgerea lui în cadrul discursurilor, îmi voi da seama și eu de propria organizare și sper că va fi un plus în evolutia mea

Îmi place să fac parte din grup, îmi place să simt că mă dezvolt și că fac ceva ce nu poate face oricine.

Yey me!!

Post a Comment