Abuzuri cu tenta comunista
Seful meu, director de scoala, abuzeaza discretionar de puterea partidului ce il are sub aripa. Am fost chemata sa completez un proces- verbal semnat de consiliul administrativ care s- ar fi declarat astfel de acord cu angajarea a doua pensionare ( dintre care una care a avut numeroase antecedente ce i-au fost trecute cu vederea doar pentru ca nora ei este judecator).
este o practica des intalnita sa lasi loc pentru completarea unui proces- verbal in care se discuta chestii putin importante, este semnat de cei prezenti, apoi se scrie adevaratul motiv pentru care s- a intrunit. Pusi in fata faptului implinit, cei mai multi nu fac nimic, pentru ca lucrul in sine e o simpla gainarie, insa ilegalitatea imbraca forma colegialitatii si cu zambetul pe buze esti intrebat ce ai puteaavea impotriva colegului pensionar care incearca sa- si rotunjeasca pensia, mai ales ca- i de varsta parintilor tai si ca in fond, participantii au fost consultati telefonic si si- au dat acordul.
Seful meu sufera de scenarista comunista si arunca vorbe de la unul la altul pentru ca oamenii sa se incaiere si sa piarda din vedere adevarata problema. Sensul nu e ca angajezi un pensionar pentru a vedea de niste copii de 6 ani, ci ca dosesti un loc de munca la care un tanar nu are acces in oras, caci este tinut partinitor unei doamne capricioase si pentru care toata tevatura e un moft de a- si demonstra puterea.
practica aceasta e des intalnita, in asta consta puterea micilor zei locali: ei decid cine are dreptul, in functie de osanalele inchinate, limbile slefuite ori interventiile facute.
sigur, se poate intra la abuz si trafic de influenta, insa e posibil ca tot deranjul sa fie inutil. Ma bucur insa ca facand parte din sistem, sper ca- mi voi putea proteja copilul de tot felul de nemerituosi ajunsi in scaune de care trag cu dintii si fac asta doar din razbunare.
va mai curge apa pe garla pana cand lucrurile vor intra pe fagasul normal, insa sper ca macar voluntariatul meu sa nu fie in zadar, bilele albe sa mi se treaca in cont si daca nu ma voi imbogati vreodata in viata asta, macar sa- mi pastrez simtul ridicolului ( nu il detin mereu,dar incerc), optimismul, zambetul si realismul.