Sunt mirobolantă!
Daaaa, am dat 12 examene în 2 săptămâni și jumătate, le-am trecut pe toate și am reușit să nu mă fac de râs!
Mulțumesc doamnei buni care a făcut baby- sitting mai bine de o săptămână pentru ca odorul nostru să beneficieze de atenția pe care o reclamă atât!
Mulțumesc apoi Oliviei, o colegă pe care am găsit-o în grupul comun și care a doua zi a împrumutat niște cursuri unei necunoscute (mie), soțului pentru încurajări și specializarea în comenzi telefonice de mâncare ori carne friptă pe grătar, colegei care m-a înlocuit la serviciu și în general oricui a conlucrat la succesul meu.
A fost o perioadă care simțeam că nu se mai termină, dar am avut de învățat o lecție de profesionalism: dacă la Literele din București plătești o taxă și e treaba fiecăruia cum își găsește materialele după care va studia, la Transilvania se dau cursuri în suport imprimat sau electronic. Fiecare curs are niște teme orientative, câteva aplicații și în general rezumate care surprind aspectele esențiale. Pot trimite teme pe mail profesorilor universitari, doctori docenți și tot felul de somități care ai impresia că nu pot fi atinși. Ba da, unii chiar te sună (pe o colegă) să anunțe rezultatele! Alții dau mail-uri personale și e o interacțiune prof- univ+ umil student de parcă am fi în vremurile lui Aristotel, Sofocle și alți antici.
Aceste lucrări practice sunt condiție sine qua non de intrare în examen, modalitatea prin care profii aceia se asigură că ai citit macar informativ ceva. Ceea ce mi se pare chiar lejer!
10 examene de anul I pentru a intra în anul III, unde mai am 6 și încă 4 din anul II de susținut. Două din cele de an II le-am luat, la celelalte n-am știut unde și când să mă prezint, dar probabil că nu va fi imposibil, mai ales că nu voi avea doar juma’ de lună la dispoziție, ci un an întreg.
Incorect e totuși să nu dea nimeni din secretariat un mail sau un telefon informativ….
Ok, am terminat cu astea! Pe programul următor e carnetul ăla de șofer pe care-l amân, inspecția de grad (și pe asta o tot amân, în speranța că n-o mai fi nevoie cândva de ea), after- school și niște cursuri de perfecționare.
Pe primul loc sunt însă piticot+ tatăl lui, așa că lista va mai aștepta puțin (până-mi trag sufletul înapoi nițel).