Eu sunt pentru!
Of…! Greu de scris despre asta! Fetita de 11 ani e judecata in lipsa de tot felul de maniaci crestino- obsesiv, fara minte si care dupa slujba de duminica dimineata se duc acasa, fericiti ca s-au luminat si ca stilul lor de viata e mai bun decat al unei “pruncucigase”, care nu numai ca va ramane toata viata complexata ca a fost violata, dar va avea indoileli daca a facut bine sau nu.
La 22 de saptamani, copilul are aproximativ 20 cm si o jumatate de kilogram, experimenteaza in burtica mamei senzatii noi si gusturi, manutele pipaie corpul mamei si al lui propriu.
La 11 ani, fetita aceea viseaza inca la papusi Barbie, de care probabil ca nu a avut parte inca, viseaza la desene animate, sa mearga la bunici sa prinda fluturi si inca se joaca “de-a gospodina” cu prietenele. In nici un caz nu ar fi vrut sa stea nopti intregi nedormita, sa alapteze un copil de a carui existenta nu este foarte constienta, pe care nu-l intelege si nu-l poate ocroti, pentru ca ea insasi trebuie ocrotita!
Desigur, bebelasul era o viata nevinovata, dar fiindca fata si unchiul ei sunt rude de sange, ceva malformatii sau alienari ar fi avut bietul copil!
Recitesc ciclul Rougon- Macquart si Zola asta a studiat efectele ereditatii asupra violentei, alcoolismului si prostitutiei pe parcursul a 4-5 generatii. Adica omul asta porneste de la o alienata mental care da nastere unui copil legitim si inca unor 2 din flori, care urmeaza exemplul parintilor si devin el betiv si ea prostituata. Casatoriile copiilor creeaza noi monstri care pun pe seama ereditatii situatia lor sociala si mentala.
Tanara ar fi avut drept copil un mic monstrulet cu gene jumatate ale unchiului ei: ea- mama preadolescenta, iar el- violator fara alte ocupatii constructive. Intreg satul vuieste acum si ar fi comentat pe masura ce copilul ar fi crescut, trecutul murdar i-ar fi fost aruncat in fata de catre copiii colegi de joaca, de vecina care-i va striga ca e copil din flori, facut de ma-sa, o depravata, cu unchi-su’, un betiv; apoi invatatoarea il va fi catalogat drept “oligofren” si ar pune pe seama trecutului toate micile nazbatii copilaresti.
In plus: copilei de 11 ani i-ar fi fost taiate toate visurile tineretii: cum s-ar fi putut ea indragosti, cum si-ar fi putut face o familie, spunandu-i tanarului cu care ar iesi in oras la un film ca ea are acasa un copil de 6-7 ani? Si cum ar privi-o viitoarea soacra, daca la 20 de ani e deja mama unui copil in clasa a II-a?
Fetita asta a trait trauma de a fi abuzata sexual de un unchi cu 8-9 ani mai mare, care probabil ca a facut-o sa se indragosteasca de el (altfel nu-mi explic de ce nu i-a spus mamei de relatiile dintre ei), apoi a fugit si a lasat-o sa se descurce singura; apoi trauma de a fi subiectul barfelilor satului si unui intreg popor; apoi trauma de a fi atat de mediatizat cazul, de a fi plimbati din spital in spital si din clinica in clinica; dupa aceea e trauma de a simti ceva care se misca in corpul tau, afli ca e un copil si oamenii dau sfaturi care mai de care mai aberante; si cea mai marcanta cred ca e drama de a trece printr-un avort: esti amortita, dar constienta, simti cum esti macelarita si transata ca o bucata de carne de pe galantar, stii ca te desparti pentru totdeauna de un suflet care a venit pe neasteptate si te-a luat pe nepregatite.
Sper ca va fi consiliata si va avea un psiholog care s-o ajute sa treaca peste atat de multe procese de constiinta, sper ca familia sa o incurajeze si sa faca fata parerilor preconcepute ale vecinilor, vanzatoarelor de la tarabele din piata, directoarea scolii, profesorii sau medicii cu care vor veni in contact. Si mai ales rudele, care sunt primii care judeca si emit judecati de valoare, stiind toate amanuntele!
„Civilizaţia nu-şi va atinge perfecţiunea până când ultima piatră din ultima biserică va cădea peste ultimul preot.” – Émile Zola
Il iubesc pe nenea asta, Zola si nu inteleg oamenii indoctrinati de biserica; nu inteleg cum poti sustine ca a face sex de placere e un pacat, ca trebuie sa faci amor cu sotul cat mai rar, eventual o data- de doua ori pe luna (pentru ca el e un om josnic si nu vrea decat sa-si implineasca instinctele animalice), ca in zilele menstruatiei, femeia e “murdara”, ca duminica trebuie sa mergi neaparat la slujba, in detrimentul diavolului care te sfatuieste sa stai acasa si sa dormi, ca daca privesti actul sexual ca o modalitate de orice altceva decat de procreere, nu esti un bun crestin si multe alte “sfaturi ale bisericii pentru tinerii casatoriti”.
Sunt aceiasi oameni care vorbesc de rau pe cei care nu impartasesc acelasi fanatism religios; aceiasi oameni care-si ucid mamele si le decapiteaza, spunand ca au vorbit cu ingerii si asa li s-a cerut; aceiasi oameni care asteapta de la biserica sa le rezolve greutatile materiale cauzate de gramada de copii de acasa si de inca o groaza care li se vor alatura, pana cand mama, epuizata, va fi sterilizata de catre doctorii care s-au saturat s-o vada in fiecare an la maternitate; aceiasi oameni care viseaza cu ochii deschisi la raiul care-i asteapta in ceruri, dar se complac in mizeria si neajunsurile cotidiene.
E simplu sa spui ca fatul avea dreptul la viata, ca tu ca mama nu ai nici un drept sa-i curmi viata! Dar e mai greu de inteles pentru ei ca acel copil de 11 ani nu era pregatit psihic si poate nici biologic sa fie mama. Avem dreptul sa luam singuri decizii cu privire la viata noastra, iar copila nu si-ar fi putut creste copilul din alocatia ei pana la 18 ani si alocatia copilului dupa cei 2 ani cand statul ii da 800 lei!