200 zile
26 iunie a fost ziua in care am implinit 200 de zile de convietuire in 3!!!
Am 6 luni, nu mai sunt un botz de carnita, ci stiu sa-mi impun dorintele plangand si cerand asiduu ce vreau, stiu sa ma joc frumos, stiu sa ma catzar pe parintii mei (chestie descoperita de vreo 2-3 zile, asa ca e de exersat), stiu sa ma deplasez prin pat in maniera “saritura broscutei”, sa apuc obiecte, sa le mut dintr-o mana in alta, stiu sa ma uit frumos, cu ochisorii mari la mami, tati, bunici si alte neamuri, astfel incat sa-i fac sa se topeasca de dragul meu, stiu sa rad frumos, cu gurita maaaaare, fara dintisori, stiu sa chicotesc si sa ma rasfat, sa le arat intentiile mele si sa-mi exprim dragostea pentru parinti si pentru jucarii.
Acum mananc tot felul de fructe si legume in combinatie cu galbenus de ou, cu ficatel si carnita de pui, mananc piureuase de la borcanel mixate cu cereale s icu biscuiti, stiu si sa molfai covrigi, stiu sa ma joc singur, sa-mi prind piciorusele si sa le duc la gurita, stiu sa ma rasfat si sa chiui de fericire, stiu sa dorm frumos, ca un ingeras zambind, dar stiu si sa plang cand sunt obosit sau sacait, cand nu dorm suficient sau cand ma doare ceva, stiu sa fiu rasfatat, dar si sa fiu un copil cuminte si aproape perfect.
Sunt multi oameni care ma iubesc, dar sunt si mai multi cei pe care-i iubesc si eu, la randul meu: sunt parintii mei, parintii lor, matusile si viitorii mei unchi, nasii, prietenii si cunostintele mele si ale parintilor mei, strabunicii mei si oamenii pe care-i intalnesc uneori. Toti sunt fericiti cand ma intalnesc, iar eu stiu ca sunt un bebelus rasfatat si iubit.
In 200 de zile s-au intamplat o gramada de lucruri: de la prima saptamana in spital, cand nu stiam prea bine ce e cu mine, la venitul acasa si emotiile parintilor mei de a ma spala (am stat vreo 3 zile nespalat, pentru ca nu stiau de unde sa inceapa- s-au uitat la filmulete pe net, si-au facut curaj si incet- incet am reusit sa ne intelegem).
Dupa prima luna de acomodare, au inceput emotiile cu colicii. In a treia luna am fost la plimbare la Bucuresti, apoi in vizita la strabunici- se pare ca parintii mei au capatat incredere in ei si in mine. Apoi am fost si in Ungaria, fiind un bebelus detinator de pasaport si prin urmare, avand dreptul sa calatoresc de colo- colo.
In a patra luna au continuat plimbaricile, am inceput si diversificarea cu suculete de mar si morcov, in a cincea luna am fost plecati la Venetia, iar acum, la mijlocul celor 6 luni pe care le-am implinit, sunt botezat si un bebelus sanatos: mananc diversificat, am inceput sa prind gustul carnitei de pui (ficatelul nu e chiar preferatul meu, dar inghit cu solicitudine daca mami imi pregateste mancarica speciala), al galbenusului de ou si tot felul de suculete, borcanele, piureuri si alte chestii cumparate sau preparate in casa.
Cam in fiecare luna am ramas cateva zile doar cu mami acasa si intre noi e ceva special: ne iubim si ne rasfatam unul pe celalalt, iar cand ramanem singurei, eu o apar si ii tin de urat, indeplinind rolul de barbat in casa. Pe tati il ador pur si simplu: numai cand il vad ma apuca zambetul, ma intind spre el si stiu ca are aproape mereu chef de joaca! El e tare inventiv si mereu gaseste joculete care sa ma faca sa rad cu gura pana la urechi, apoi o dau in sughitz, primesc lamaie si uite-asa suntem o familie absolut fericita!
Am hainute noi si foarte frumoase, sunt un bebelas care urmeaza tendintele in moda de voie, de nevoie (bunicii, nasii si parintii m-au cadorisit cu hainute elegante si foarte colorate), am jucarii foarte multe si foarte frumoase, primesc ingrijire atenta si am reusit sa stabilim recordul absolut: nu am cazut in cap nici macar o singura data pana acum! E drept, am mai avut cucuie de la tablia patului, dar asta e o alta categorie!
Dupa 200 de zile ma declar un bebelus multumit si fericit si consider ca perioada de proba s-a incheiat: imi place sa fiu bebelusul familiei, raman in familia asta cel putin pana la 14 ani, cand imi fac buletin si pot s-o sterg oriunde vreau: sunt conceput la Bucuresti, crescut in burtica la Viena si Berlin, nascut la Oradea, plimbat pana acum la Venetia, la Bistrita, in Ungaria, la Bucuresti si poate ca daca sunt cuminte, ajung si in alte locuri din lumea asta mare!