34 de luni
20 OCT- LA MULTI ANI, TATAIE!
3 ani fara doua luni a implinit voinicul nostru pe 15 octombrie si numaram fulgii! S-a stricat vremea, el a racit, stam cu totii mai mult in casa.
Merge de o luna la gradinita si inca nu s-a acomodat. Daca-i pomenesc de gradinita, imi spune “nu ninita, nu ‘pii!” (nu gradinita, nu copii).
S-a intamplat sa-i fie dor de copii intr-o luni cand ramasese acasa din cauza unei crize de tuse, insa dupa doua zile a protestat din nou ca nu mai vrea.
In general avem un tabiet deja stabilit: imi suna ceasul pentru plecat la scoala la 6:30. Cam tot atunci se trezeste, cere iPad-ul si ceai sau lapte, isi ia perna si-si savureaza micul- dejun in sufragerie, pe canapea. Tati butoneaza propriul laptop in semn de “buna dimineata!”, iar peste o ora iesim cu totii pe usa: ne urcam in masina, ma lasa la scoala, iar ei se intorc la gradi si apoi acasa. Tati isi duce odorul in clasa, el plange sau protesteaza, apoi lucurile se domolesc pana pe la 4:30 dupa-amiaza cand ne luam pruncul acasa.
Dupa vreo 3 saptamani de gradinita am primit raport pozitiv: a inceput sa-si faca prieteni. Era in saptamana cu plata taxei!
A primit buline negre si a stat la colt, si-a impins colegii si i-a lovit, dar acum repetam de zor inainte de iesirea din casa: “Nu bate copiii! Nu-i impinge! Nu nisip in cap!”.
Mananca singur, nu prea vrea sa repete cuvinte dupa noi, desi unele pe care face fixatie (ii plac rosul si blue, numara one- two- trei- patru- cinci- nine), iar de curand a inceput sa-si etaleze cunostintele in engleza: “eeeeeeeeeeed” e “red” (adica “rosu”, buni!); mai stie “griiiiiiiiin” (verde) si “eloooooou” (galben). Stie si variantele in romaneste, desi tati ma saboteaza: in loc de oranj, ii spune fiului ca octogoanele lui din plastic sunt rosii. Bietul copil nu prea mai intelege care-i treaba, asa ca ii da inainte cu “biuuuuuuu” (albastru- blue) si “gabeeeeen”, iar la oranj face pauza si asteapta indicatii.
La gradinita au in menu tot felul de combinatii pe care eu nu am avut curajul sa le gatesc (tati e cam mofturos), dar Bobo inghite cu placere ciorba de salata, supa- crema de broccoli, gulas si alte mancaruri ardelenesti. Au avut ficatei (el i-a refuzat) si snitel de porc, paste cu chiftelute (ce combinatie curioasa, nu?), iar ingrijitoarele imi spun ca mananca bine.
Cere sticluta de ceai la somnicul de pranz, insa educatoarea a omis sa-mi spuna amanuntul acesta. In schimb incepe sa se planga de cum intru pe usa: piticotul meu ii impinge pe alti copii, ii mai trosneste din senin, iar de curand ii ciupeste. Asta cu ciupitul e noua achizitie pe lunga noastra lista de nazdravanii! Nu stiu daca remarcile ei negative se datoreaza faptului ca suntem colege de bresla si stie ca nu pra poate umbla cu cioara vopsita (stiu ce copil am, ce e specific varstei si ce e rasfat exagerat din partea noastra) sau daca asa face cu toti parintii, insa ma cam deprima sa aud doar lucruri negative, mai ales ca Bobo a inceput sa mearga cu placere la gradinita!