Ai ped?
Vacanta noastra la Londra a inceput si s-a terminat ghinionist; sirul ghinioanelor insa a continuat pana la sfarsitul lunii mai: dupa concediul in doi ne-am luat copilul si am plecat inspre Brasov. Mostenind raul de masina al meu, Bobo a vomat pe iPad si probabil ca a scurtcircuitat ceva pe-acolo, caci nu mai pornea.
A trimis tati la reparat obiectul; a venit raspunsul: nu e nimic de facut!
Ok, am reunit consiliul de familie si am hotarat ca-i vom lua un alt gadget, da’ mai inspre toamna, adica dupa ce ne revenim cu bugetul avariat de costurile mari de la englezi si cu viitoarele petreceri ce ne-au fost anuntate in iulie (o nunta, un concert si o taiere de motz cu aniversare), apoi august, septembrie…
Ma trezesc intr-o dimineata capie si semi-drogata, caci raceala si medicamentele imi pricinuisera insomnii pana la ore mici ale diminetii, acompaniate de o imposibilitate de a respira pe nas. Trezindu-ma cu perna umeda si cu gatul uscat mai inspre miezul zilei, intru in sufrageria din care se auzeau susoteli. Odorul era cap in cap cu tati; amandoi admirau ceva. Ce? UN NOI IPAD!!
Din discutiile ulterioare, tati m-a lamurit ca nu mi-a cerut votul pentru ca ei doi aveau deja majoritatea. Nu l-a interesat daca ar fi putut avea unanimitate in voturi (oricum n-ar fi avut), asa ca a facut miseleste comanda pe net, sperand ca medicamentele imi vor seda simturile mai multa vreme, iar el va avea pace. Tocmai il primisera prin curier, iar eu am picat prost in incapere, nelasandu-i sa se desfasoare.
Ok, m-am resemnat! Avem pace in casa, caci odorul e fascinat de iPad: doarme cu el in brate, mananca cu ochii in iPad si de cand se trezeste i-l cere lui tati care i-l inmaneaza, fericit ca va avea cel putin o ora de liniste! Mami sa stea in pat, sa boleasca! Daca le prepar pranzul si fierb ceai pentru odor, deja pot sa plec in delegatie restul zilei, caci ei au fiecare ceva de lucru: tati la lapop, Bobo la iPad!
(ca in exemplul de mai jos)
Ansamblul Bobo+ iPad= BoboPed