Gratarul cu scantei
In uikend a fost cald si frumos; am avut musafiri si baietii au incins un gratar. Odorul nu se poate stapani sa nu-si bage nasul pe-acolo: ba da o mana de ajutor, ba ii incurca pe grataragii. Cand pornise focul sa arda mai serios, s-au asezat toti oamenii in jurul mesei, la un suc.
Nu si Bobo! El si-a gasit un nou prieten: un carbune incins cazuse. Pana sa schitam vreun gest, copilul meu pune mana vanjos pe carbune si-i scapa un urlet! Si-a fript degetul mare, aratatorul si putin mijlociul! Urlete, plansete, jelanii si o ditamai basicuta plina de apa! A tot jelit-o de cate ori o vedea, dar a priceput sa nu mai stea pe langa gratar. Nici nu mai era nevoie (l-am dus la culcare, era ora de somn). Pana seara, s-a resemnat cu noua “babu” (buba, adica).
A doua zi, tati a exersat meseria de grataragiu si speram ca piticotul sa ocoleasca locul cu pricina. Pfff! Tot acolo era gramada, desi mai precaut acum: se inarmase cu un bat cu care scobea carbunii.
A reusit sa scape fara alte accidente, dar i s-a spart basicuta si acum sunt tare curioasa ce-o sa-i faca. Bubelor din genunchi le-a luat coaja. Asteia i-o face la fel?
(in imagine e pisica vecinilor; ea e urmatorul beneficiar al lantului gratarelor)