Alocatia pentru cresterea copilului
Inca o astept sa vina intreaga! Luni, 18 mai (dupa 4 luni de la depunerea dosarelor, am primit o parte din bani.
Indemnizatia pentru cresterea bebelusului meu frumos si destept tre’ sa apara pe card, dar pentru ca ma zgarma curiozitatea, din cand in cand verific contul bancar.
Hai sa vedem: bebelusul s-a nascut pe 15 decembrie. Statul nu considera ca merita macar jumatate de alocatie de pe 15 pana pe 31 decembrie, asa ca banii ii voi primi incepand cu 1 ianuarie. Bine ca nu am nascut intr-o zi de 1 sau 2 a lunii, ca atunci chiar m-as fi enervat!
Sa revenim: bebelasul s-a nascut pe 15 decembrie; dupa cele 40 zile de lauzie se depun actele pentru alocatie, trusou, prima de nastere si indemnizatia pentru cresterea copilului. In martie ( pe 3 am deschis si cont bancar, ca sa fie toate hartiile facute; am facut procura, imputernicire, copii legalizate si o groaza de hartii si hartiute la notariat, toate pentru dosare- 4 dosare separate). In a doua saptamana din mai (dupa mai bine de 12 saptamani de la inceputul demersurilor) mi-a venit o hartie in care statul ma instiinteaza ca e de acord sa-mi dea cei 200 lei pentru cresterea copilului!
Asta zic si eu bafta pe capul meu: cotizez 10 ani in fiecare luna ca sa primesc 200 lei/ luna timp de 2 ani alocatia copilului si 600 lei indemnizatia pentru cresterea lui (pe asta nu stiu sigur daca o s-o primesc, pentru ca nu a venit instiintarea oficiala)! Adica bag in buzunarele statului o groaza de bani lunar, iar el ma anunta dupa 3 luni ca binevioeste a-mi returna o mica parte din ce am cotizat pana acum!
Buuuuuun! Cazul meu e unul fericit: m-am maritat cu un super- baiat care dupa ce ca e dragut, dragalas si ne iubeste, mai are si grija de noi: stam amandoi acasa din aprilie 2008, dar am facut o nunta, am fost 3 saptamani in luna de miere, am locuit 3 luni la Berlin, am fost in vacanta la Viena, Berlin, Hanovra, anul trecut s-a ocupat de o nastere care numai ieftinuta nu a fost, a suportat costurile analizelor, a ecografiilor, catorva medicamente, hainute pentru noi si pentru copil, scutece, jucarii, pomezi, patut, carucior si multe alte minuni. Acum locuim intr-un oras civilizat, unde exista trotuare pe care sa pot merge cu caruciorul, unde intre blocuri sunt gradini mari, un oras in care am 7-8 parcuri pe o raza de juma’ de kilometru, unde la spitalul de copii nu stau zeci de ore ca sa nu fim bagati in seama decat daca dau spaga, un oras in care oamenii mai si zambesc, un oras in care ma simt bine.
Ceea ce ma intreb retoric este: ce face o femeie pentru care cei 600 lei sunt absolut necesari? Adica o femeie care are de platit lumina, intretinere, gaz, telefon, care trebuie sa manance si eventual sa mai hraneasca si unul- doi copii. Cum se descurca oamenii aceia, daca statul nu a inceput plata nici dupa 5 luni de la nasterea copiilor? Dar cei care au mai mult de un copil si nu primesc alocatie decat pentru unul?
Cum ma incurajeaza statul roman sa cresc natalitatea? Dandu-mi 800 lei/ luna timp de 2 ani, apoi 40 lei/ luna pana la 18 ani copilului? Sigur, daca as trai la tara, as avea o gradina de zarzavat si am mai manca legume si fructe fara sa dam banii pe ele. Dar si la tara sunt costuri mari, iar un copil consuma putin doar cat e alaptat. Pe urma ii trebuie suc de mar cu morcovei zilnic, branzica, putina carnita, ousoare, alte legume si fructe, apoi hainute, creme si fereasca Sfantu’ sa se imbolnaveasca, sa fie nevoie de spitalizare si spagi!