Socul colectivitatii
Pe principiul enuntat de Arhi (pe cine=o sa intereseze la 20 ani la ce varsta a facut el la olita), ma relaxez si spun doar din varful buzelor ca piticotul meu nu e pregatit de mers in colectivitate (aka la gradinita). Azi am avut un tratament intensiv de venit i ncontact cu multi oameni:dimineata (adica pe la 11) am ajusn la Opera Brasov, la “Cocoselul neascultator”- o piesa pentru copii. E cu…….aaaa… cu un cocosel care nu ii asculta pe pisicuta si pe ursulet, asa ca l-a prins vulpea de vreo doua ori. Prima data l-au salvat, da’ a doua oara nu stiu ce s-a mai intamplat, ca in ultimele 10 minute alergam dupa copil pe hol. Se plictisise! Data trecuta a fost prea lunga piesa, dar de data asta erau prea zgomotosi copiii din sala.
Bine, nici nu aveai cum sa nu empatizezi cu bietul cocosel care a ramas acasa sa faca de mancare, iar vulpea vroia sarmale, piftie si tocanita din el! Dintr-un biet cocosel!?
Copiii ii tot strigau sa intre in casa ori o induceau pe vulpe in eroare, mintind-o ca a plecat asta in alta parte, ori ii strigau sa nu intre in curte! Se facuse un haos auditiv, dar actorii isi vedeau de treaba lor, incercand sa termine piesa la timp, pentru ca si autocarele astea-s inchiriate cu ora! Plus ca nu cred cca au niste salarii care sa-i faca sa vrea sa faca ore suplimentare pe scena! (auzisem eu in vara la radio de o prima de 800 lei pentru rol principal- dar nu mai mult de unul pe luna si 200 lei pentru roluri importante in piese. Acu’, cu 25% in minus…)
Dar sa revenim! Zgomot asurzitor, telefoane la toti copiii de pe scaune, de parca ar fi plecat in expeditie pe Himalaya…
Dupa somnul de frumusete si juma’ de banana mancata pe drum, am mers aproape un kilometru la un centru FasTracKids pentru o lectie gratuita. O groaza de parinti, destui copii. In clasa unde se desfasurau cursurile pentru piticotii de 2-4 ani erau vreo 7 mititei pe scaunele. Tabla multitasking, multimedia si multi- ce-o mai vrea fiecare m-a facut doar sa visez ca o sa avem si noi asa ceva la scolile “alese” peste vreun mileniu, cand le adunam de la fier vechi! Predare asistata de calculator, poveste spusa cu imagini, ecran “taci scrin” si mai mult material didactic intr-o camera decat am vazut eu la scoala 206 sau 110 impreuna! Copiii trebuiau sa-l salveze pe un baietel de la inec sarind din bucata de gheata in alt ghetar, iar piticotul meu a fost cucerit de markerele cu care putea sa deseneze ca acasa, pe iPad. Asta a si facut, desi intre sesiuni se plimba prin clasa si a refuzat sa stea pe scaunel.
Ba, ca sa fie deranjul orei si mai mare, la un moment dat au inceput si ceilalti piticoti sa se preumble, “ca daca lui Bobo i se permite, vreau si eu!”. N-am primit abtipild la final, ci lista de preturi: 200 lei/luna, ceea ce mi se pare un pret echitabil.
Domnisoara educatoare m-a intrebat daca-i prima aparitie a copilului intr-un colectiv, dar la 2 ani si o luna era si greu sa-si dea cu presupusul! Am constatat ca fiul meu nu asculta indicatiile nici unei persoane straine (eu credeam ca-i incapatanat doar cu mine! Am aflat azi ceva surprinzator), asa ca dusul la gradinita il mai amanam. Nu vreau sa fie el elementul perturbator, desi mi-ar placea sa-l invete altcineva sa se joace cu plastilina fara s-o bage in gura, sa coloreze intr-un spatiu delimitat (asta nu am incercat-o inca, de teama picturilor rupestre de pe peretii galbui ai casei) ori sa manance singurel, nedistras de teveu, iPad sau amenintari cu sfarsitul Pamantului!