Carti pentru toti
Azi am cumparat o stiva de reviste cu/ despre/ pentru copii. Piticotul a ajuns la 2 ani si dupa ce am rasuflat usurata ca i-a crescut parul, a mers in picioare singurel, i-au erupt si dintii, acum tre’ sa invatam sa ne intelegem cu el. Repeta cuvinte si incearca sa-si insuseasca vocabularul nostru, dar la un moment dat isi pierde rabdarea si reincepe sa bodoganeasca in limba lui.
Frunzaream revistele in speranta descoperirii de sugestii. Ii caut indeosebi carti cu imagini si am constatat ca toate revistele recomanda jucarii cat mai colorate, toate grupate pe varste sau pe arii de interes, dar cartile sunt prea putin prezente. Aceleasi jucarii de la producatori si/sau importatori se rotesc cu o frecventa enervanta. Nu ma sugestioneaza sa le cumpar, ci ma indeparteaza, caci m-am saturat de ele!
Carti? Pffffffffff, ce demodat!! Cine a mai auzit sa cumperi unui copil pana in 5 ani carti? Cumparam jucarii, ca sunt vesele, distractive, iar copilul se bucura cand le primeste!
Adevarul este ca ultima oara cand am cumparat o carte cuiva din afara familiei am facut-o din lipsa de bani. Stiam ca-i place un anumit scriitor si ca o editura scosese pe piata cateva titluri. Am ales, s-a bucurat. Mi-am luat si eu cartea- “Parfumul” de Patrick Suskind; am recitit-o de vreo 4 ori pana cand s-a ecranizat si m-a dezamagit.
Penultima data cand am luat o carte cuiva a fost la majoratul unei foste colege de scoala generala: m-am dus la librarie si am rugat-o pe vanzatoare sa-mi recomande o carte pentru varsta aceea.
Acum nu mai pot face asta. Vanzatoarele nu mai au o cultura generala grozava, iar recomandarile se fac pe criteriul “editura x imi ofera procent mai mare din vanzari”. Nici tinerii nu mai au o cultura generala grozava, caci invata dupa niste manuale alternative a caror alegere e dictata tot de rabatul pe care-l face editura la anumite cantitati. Au disparut listele cu lecturi obligatorii, scriitorii clasici sunt perimati, spre deosebire de autorii trilogiilor recent ecranizate.
Mi-ar placea sa se scrie carti pentru incepatori: “prima mea poezioara”- poezii de maximum 4 versuri cu is despre animalute ori lumea inconjuratoare; “gatitul pentru incepatori”(asta n-are legatura neaparata cu copiii)- culegere de retete simple- simple (2-3 ingrediente) atat pentru viitoarele gospodine, cat si pentru barbatii care vor/ ar trebui sa-si incerce talentele in bucatarie (caci au uitat cum se fac o omleta ori cartofii prajiti dupa ce s-au insurat); “primele mele economii”- mini- ghid explicat pe intelesul copiilor: cum se folosesc banii si cum sa ai rabdare sa-i strangi, fara a-i cheltui pe acadele (cartea asta as face-o cadou multor oameni); “de ce e bun broccoli/ varza de bruxelles/ ficatelul etc”- pe asta ar trebui s-o scrie un psiholog care sa introduca ceva tehnici de hipnoza (parerea mea)…
Eu inca citesc. Mi-ar placea ca si piticotul sa creasca iubind cartile, chiar daca le va citi de pe ecranul unui iPad ori cine stie ce gadget se va inventa. N-as vrea sa-si ia Bac-ul cu comentarii si rezumate de pe internet.