Al treilea Craciun in echipa de trei
In 2008 am fost prima data in situatia de a ne sarbatori Craciunul in familie: cei trei muschetari abia se descopereau unul pe celalalt! Copilasul nostru abia implinise 10 zile, iar eu abia incepeam sa inteleg ce inseamna sa fiu mama.
Anul trecut aveam deja experienta: bebelusul implinise 12 luni de viata, manca diversificat (am luat cu noi 3 borcane cu supa) si am avut curajul sa-i sarbatorim onomastica la Viena, impreuna cu nasicii: un drum cam lung si greu, dar a fost o experienta placuta.
Anul acesta, copilul nu mai e bebelus decat in mintea mea: baietelul tinde sa devina independent, incepe sa comunice si sa-si impuna vointa. E inca mic, dar simte o schimbare de atitudine sau de sentimente in perioada asta. Luna decembrie este una incarcata pentru noi, caci cu 10 zile ianintea Craciunului este ziua lui de nastere. A primit foarte multe cadouri la aniversare, asa ca am hotarat ca anul acesta sa nu facem risipa inutila de bani: am restrans toate evenimentele (Mos Nicolae, ziua lui de nastere si nume, cadourile de Craciun si colindatul) in aniversarea zilei de nastere si am anuntat din timp ca pana la primavara nu ne vom mai misca din Brasov. Drept urmare, copilul meu a primit o groaza de hainute, joculete si cadouri de la bunici, matusi, unchi si nasi, dar si de la noi, parintii lui.
Hotaraseram de la inceputul lunii decembrie ca nu-i cazul sa-i cumparam brad si globuri, instalatii si beteala. Sunt de acord ca-i un obicei frumos, dar in ultima vreme mi se pare perimat si redus doar la importanta comerciala. Copilul meu nu va tine minte bradul impodobit de la 2 ani, ci sentimentele de siguranta, iubire impartasita si bucuria de a fi impreuna. Nici cadourile nu vor dainui decat cel mult in poze, asa ca nu i-am cumparat nimic de Craciun: tati mi-a facut cadou un ipad care e considerat cadou pentru noi toti. A instalat cateva joculete, iar Bobo stie deja sa “rasfoiasca” pozele atingand cu degetul ecranul, stie sa deseneze cu degetelul si sa se joace Angry Birds. Ba, inca azi mi-a aratat ca stie si de unde sa dea sunetul mai tare! Baietii petrec dimineata timpul impreuna jucandu-se, in vreme ce mami leneveste in pat. De-asta e la curent copilul meu cu tehnica: ne cere sa-i punem poze cu el insusi (“poie bebe”) pe ipad, pe telefon sau pe laptop, recunoscand personajele de-acolo!
A mancat vreo doua sarmale (erau cumparate, ce-i drept, caci eu, in calitate de gospodina moderna nu am incercat vreodata sa le infasor in foi de varza, operatiune care mi se pare cea mai dificila din bucatarie), a incercat si niste panettone (nu i-a placut in mod deosebit). Am urmarit impreuna “Alba- ca- Zapada” , “Toy Story 1” si “Up!” filme pentru intreaga familie si am ingorat stirile despre oameni ajunsi la spital din diverse motive sezoniere.
In prima zi de Craciun i-a dat tati jos valiza in care ascunsesem jumatate dintre jucariile pe care le ignora la un moment dat. Acum i se par foarte interesante si asta face toata ziua: scormone in valiza, descopera cate o jucarie si mi-o prezinta, ca sa ne jucam impreuna. Are destule jucarii, desi unele din ele le-am dat altor copii mai mici decat el. Dupa 3-4 saptamani de izolare, le redescopera si ma bucur ca are o ocupatie, caci nu mai putem petrece asa mult timp afara si se plictiseste.
Am remarcat ca-l intereseaza sirul povestii (cel putin in seriale sau in filmulete), asa ca in ianuarie il voi introduce in lumea Operei. (Nu va impacientati, sunt spectacole pentru copii care dureaza maximum o ora: “Micuta Dorothy” si “Cocoselul neascultator”). Cum in Brasov nu e Tandarica si cum acolo spectacolul nu-i chiar scurt, plus ca se desfasoara intr-o sala cu luminile stinse, sper sa reziste macar la cel cu cocosul!
Mai povestim despre subiectul asta si la anul!