Singing in the rain!
La Brasov e o vreme de toamna mohorata, chiar daca de 2 zile am intrat in urmatorul anotimp. E rece si noaptea picaturile de ploaie se transforma in fulgisori de zapada, dar ajung pe asfalt si se topesc. In gradina raman in forma semi- solida si imi acopera florile plantate acum nici doua luni.
De cateva zile, tati a capatat o raceala care se lasa greu doborata si care ne-a fost transmisa: eu am o forma mai usoara (doar nas infundat), iar copilul cred ca e racit si el, caci nu doarme bine noaptea, se agata de gatul nostru aproape non- stop si cere atentie cat mai multa, e plangacios si refuza mancarea. Cere insa mult ceai, ceea ce e bine!
Ignorand totusi raceala, l-am scos azi in curte. Ploua destul de tare, insa refuzase orice incercare de a fi hranit, iar in casa se plicitsea teribil. I-am tras combinezonul de fash pe el, o caciula, cizmele de cauciuc precedate de doua perechi de ciorapi si tusti! in curte 45 minute.
La inceput s-a uitat dupa avioane, dupa pisici (astea-s sporturile lui preferate cand iesim in curtea casei) si mi-a calcat panselutele de cateva ori cu roata motocicletei. Dupa aceea a descoperit o adevarata distractie: burlanul vecinilor! A stat mai bine de 20 minute cu manuta in apa aia rece! L-am lasat in pace, caci se distra facand dush catorva frunze; a trecut la pietricelele culese de pe langa alee, apoi betisoare si a ajuns la concluzia ca orice treaba bine facuta merita un spalat serios pe maini!
Am gasit si feed- back-ul din baie: copilul meu se spala singur si cu cumt sarg pe manute, asa ca sunt incredintata ca si-a insusit deprinderile de igiena demosntrate zilnic. E drept ca eu il spal repede si-l trimit la masa, insa azi a avut timp sa se lincioreasca pana cand s-a oprit ploaia!
As fi vrut sa-l iau de-acolo, caci numai uitandu-ma la el imi inghetasera mainile, dar copilul meu era asa de fericit, incat canta tot timpul “avion cu motor” si “zum, zum, zum, albinuta mea!”. Ba cred ca am auzit la un moment dat un “pu, pu, puuuup” uitat rapid in favoarea indemnului “pisiiii, lapte!”, invocand vremurile insorite cand privea pisica vecinilor facandu-si siesta pe podul casei parasite de langa noi.
L-am luat in casa si l-am despachetat rapid, l-am schimbat si se tot invartea pe langa usa, intrebandu-ma: “Ploua?”, sperand sa ne intoarcem la burlanul din care curgea apa. Nu ne-am mai intors, nici dupa ce s-a trezit, caci acum se face intuneric pe la 4-5 dupa- amiaza si nici n-a mai plouat. Poate maine!
Alte poze cu florile de prin curte (cele semi- inghetate si scapate de sub rotile strivitoare ale motocicletei piticotului):