Back!
De data asta a fost mai rapizi: am plecat vineri lapranz din Brasov si ne-am intors duminica seara, dupa 3 puncte penalizare ale lui tati. Am asistat la botez, am sarit peste spalatul de a doua zi al piticotului. Am pupat piticoti parfumati si am primit in avans cadouri pentru cei 22 ani ai mei.
Schimbam canale fara un scop precis azi si am ramas siderata la previziunea copilului meu cu freza emo si cercei in nas, buric, buze ori piroane in urechi, cu haine jegoase si lalai, cu pantofi- platforma si unghii vopsite. Piei, drace!
Trecand peste redundanta intrebare: “Da’ ma-sa nu-l vede cand iese din casa??”, incep sa-mi fac cruci si sa ma gandesc la doua cai: ori il incui in biblioteca si-l fac olimpic la orice, doar sa nu aibe timp de tampenii, ori il las sa experimenteze prostiile astea (chit ca albumul de familie va include un capitol sinistru). Sa-l duc la psiholog, sau sa-i dau o mama de bataie? Sa-i dau bani de tigari si alcool zilnic (controlandu-i viciile), sau sa-l arunc in strada, fortandu-l sa se intretina si sa cada mai usor in capcanele plasatorilor de droguri, prostitutie sau furturi de masini si spargeri de case?
Sper sa treaca moda asta emo, desi cand eram in gimnaziu aparuse cea a blugilor rupti, tociti si care nu a trecut inca! Copiii aia care-si bat joc de ei au fost bebelusi frumosi, parfumati si ingenui pe care mamele lor i-au scapat de sub control… Stiu ca-s ca in povestea lui Creanga cu bolovanul de sare, da’ as vrea sa am un copil frumos, sanatos si un adolescent inteligent, caruia sa nu-i ingradesc libertatea de exprimare.