Trec tiganii, trec!
Conform bunului obicei de a nu sta prea multa vreme intr-un loc (mai ales acum, ca a venit gerul), o luam din loc iar. Nu, nu ne mutam in alt oras, desi nu e exclusa varianta! Ne place Brasovul si abia incepem sa-i descoperim secretele!
Plecam in vizita la bunici. In ultima vreme am fost intre doua valize si sper sa nu-mi sterez copilul prea tare cu plecarile astea dese. De altfel, in afara de aniversarea celor doi anisori ai lui, am cam incheiat voiajele pe anul asta! In noiembrie stam sa ne odihnim si asteptam musafiri, daca o vrea careva sa ne viziteze.
Am inceput ziua de joi cu un mic smotru prin casa, smotru cauzat atat de plecare, cat si de venirea proprietarei sa-si incaseze chiria. E politicos sa fie putina ordine cand vine madama, ca sa fie impacata ca nu si-a lasat casa pe mana vreunei bande de zapaciti. Ordinea nu e punctul meu forte, dar am reusit sa-mi mobilizez baietii: tati a dat cu aspiratorul, eu cu mopul, iar copilul nostru a gasit in debara stergatorul de geamuri (modelul celui din statiile de benzina, doar cu coada mai mare) si-l tara pe jos, inaintandu-l in rangul de mop. Era foarte incantat de gaselinta lui, iar eu nu pot face altceva decat sa-l incurajez, amuzata. Cand mai creste, ii voi incredinta adevarata unealta, ca sa-mi pot savura cafeaua! 😛 (glumesc, desigur! Nu beau cafea! As putea bea un ceai, un suc…)
Dupa somnul de frumusete de la pranz, baietii mei au iesit la plimbare pe bicicleta si s-au intors rapid, caci termometrul indica 5 grade si asta expus la cateva raze solare ratacite. A nins iar in Poiana si se simte: miroase a ger, iar la 10 azi- dimineata abia erau 2 grade anemice. Plantele din gradina arata de parca ar fi degerat, visinul s-a scuturat, iar Bobo imprastie frunzele stranse de mine intr-un loc. Nu stiu daca trebuie sa le arunc sau sa le imprastii peste brazdele de branduse si zambile plantate la inceputul lunii. As mai lasa petele alea de culoare in curte, caci aramiul, nuantele de galben si pastelul maroniu imi aduc aminte de… tinerete!