Face puzzle!
O fi defect profesional (am lucrat ca invatatoare si educatoare, intre altele) sau lipsa de imaginatie in jocurile cu copilul propriu, da’ eu i-am cumparat o carte cu mai multe puzzle-uri, ca sa-l tin ocupat macar cand ii dau sa manance (fie vorba intre noi: mesele le serveste tot la televizor, in refrene “I’ve got a special power/ And i’m not afraid to use it….”- astea-s sirenele de la H2O Just Add Water).
Recent am achizitionat o carte cu animale salbatice: pe pagina din stanga e o prezentare a animalului, iar in dreapta e imaginea taiata in 4 bucati mobile pe care bebe le poate suci pana-i iese imaginea. (Ma rog, ca sa respect adevarul, sunt 3 bucati si una lipsa, ca altfel nu ar avea cum sa se mute!)
Da’ ideea e ca bebe a cascat ochii mari cand i-am aratat cartea, s-a uitat la poze si a parut vag interesat. Cand a vazut el ca se pot misca piese, a chitait ca un soricel, iar acum (la doua zile de la prezentarea initiala a magiei), da cu degetelul pe pagina si spune: “moi, moi, moi!” (Cel mai mult i-a placut ursul, ca i-am si exemplificat cum vorbeste el. La elefant, girafa si zebra am fost in lipsa inspirativa de onomatopee, da’ promit ca ma documentez!).
Tot la capitolul puzzle, mai avem unul primit cadou la un pachet de scutece. Are tot 3 piese si imagini pe fata si pe spate. Am vazut tot felul de cuburi cu imagini de animale, dar mi-e teama ca vor sfarsi rupte in bucati sau calcate in piciorusele nervoase! Cartea cu pagini foarte groase (cam un centimentru de carton e la fiecare pagina) mi se pare mult mai indicata varstei lui.
Mai au tot felul de carticele la editura Crisana! Nu au niste desene complicate, ci destul de simpliste, dar macar nu-s vaci roz sau elefanti verzi! Calitativ, au pagini lucioase si cartonul trainic: trage de cartea de povesti primita cadou la un anisor de vreo juma’ de an si inca e in stare foarte buna!