Mamaligarul!
Despre Bobo este vorba, evident!
Ca o mama responsabila ce sunt, incerc sa-i diversific menu-ul bebelusului si sa-i respect orele de masa. Evident, ii dau sa manance fructe si legume proaspete, mancare gatita doar in ziua respectiva sau cel mult cu o zi in urma…
Azi am gatit varza calita. Stiu, nu e agreata in mod special de bebelusi, dar aveam chef de niste varza. Aveam si niste carnati, asa ca tati a primit varza cu carnati, iar mami si bebe au mancat varza a la Cluj (cu carne calita, in straturi).
Bun! Asta a fost dupa-amiaza, inainte de somn. Dupa ce s-a trezit, i-am bagat pe gat un iaurt si jumatate cu cereale, apoi am plecat la plimbarica. La intoarcere, dupa ceai si zbenguiala m-am gandit ca i s-a facut foame (se facuse ora!): banana cu branza dulce. A inghitit copilul juma’ de castron, restul am pus in laptele de seara si i-am dat biscuitei Leibnitz cu ciocolata. Hmm… Bobo linge ciocolata si arunca biscuitele, ca nu-i mai place asa gol.
Langa el, m-am asezat sa mananc varza cu niste mamaliga, iar copilul tot intindea manuta spre masa, zicand “ia, ia!”.
Ok, i-am dat capacele toate de la borcane. Nu, nu asta vroia!
Furculita? Nu!
Paine? Hmmm… Nu!
Farfuria, Bobo? Nu se poate, ca mananc din ea!
“Ia, ia!” (scancete)
Intr-o explozie a unui neuron imi vine ideea sa-i rup putina mamaliguta si sa-i dau.
A aruncat urgent ceilalti doi biscuti cu ciocolata (neinceputi) si-si baga mamaliga in gura cand cu degetul de la mana stanga, cand cu aratatorul de la dreapta! (Da, stiu, e un delicat: foloseste aratatorul si degetul mare pentru a apuca obiecte, dar painea si orice alt aliment il “incearca” intai cu aratatorul si ce-i ramane pe degetel baga in gurita ca un baietel finut si dragalas ce e!)
Pam, pam!