Loc de dormit
Bobo si-a stabilit un alt program cam la vreo luna de cand a implinit un anisor. Cred ca s-a gandit ca e cazul sa se maturizeze nitel, asa ca daca pana atunci avusese un program de doua somnuri de cate o ora peste zi, le-a unit intr-un singur episod de acest gen. Cam la ora 2 dupa-amiaza i se face somn. Cere “teai” si incepe sa imbratiseze perna, asa ca e cazul sa sistez orice alta activitate si sa facem liniste. La el e mai greu pana adoarme, ca pe urma pot face zgomote casnice fara griji!
Buuuun! Isi ia perna si o imbratiseaza cu patos in pat, de obicei. Doar ca de vreo doua zile a ales sa diversifice ritualul culcatului. Nu avem decat doua camere: sufrageria si dormitorul, iar adormitul pe covor i se pare deja perimat, asa ca a ales sa adoarma intre cele doua paturi: al nostru si al lui! Zis si facut: si-a luat perna dupa ce a servit ceaiul, a coborat din pat, a coborat-o, a impins patutul si s-a culcat! Baiat hotarat!
Fireste, experienta s-a repetat si pe seara pentru ca (neroada de mama a copilului) eu am chicotit admirativ vazand isprava. Ba inca l-am fotografiat si l-am chemat si pe tata sa vada ce chestie a facut fiul! Copilul s-a simtit incurajat si vazandu-ne hlizind admirativ, s-o fi gandit ca a facut o fapta buna! Hai s-o mai faca si seara: nu se lasa adus in pat sub nici o forma! A adormit iar pe jos, pe perna, desi de data asta nu a mai primit zambete de admiratie, ci unele condescendente. S-a lecuit, in final! A doua zi a adormit pe perna, dar in pat!